|
Legislatie->Legi->Legi
in domeniul securitatii...->Legea
nr. 108 din 16 ...
Legea nr. 108 (r1) din 16 iunie 1999 pentru
infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii
Parlamentul Romaniei
Legea nr. 108 din 16 iunie 1999
Republicata in Monitorul Oficial, Partea
I nr. 740 din 10/10/2002
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. - (1) Se înfiinteaza Inspectia Muncii, organ de
specialitate al administratiei publice centrale în subordinea
Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, cu sediul în
municipiul Bucuresti.
(2) Inspectia Muncii are personalitate juridica si este finantata
de la bugetul de stat si din venituri extrabugetare.
Art. 2. - Inspectia Muncii are în subordine inspectorate
teritoriale de munca, unitati cu personalitate juridica, care
se organizeaza în fiecare judet si în municipiul
Bucuresti.
Art. 3. - Inspectia Muncii, prin Ministerul Muncii si Solidaritatii
Sociale, poate propune Guvernului înfiintarea în
subordinea sa, în conditiile prevazute de regulamentul
de organizare si functionare, a unor unitati cu personalitate
juridica, prin intermediul carora sa se asigure pregatirea sau
perfectionarea pregatirii personalului propriu, precum si efectuarea
unor prestatii legate de specificul activitatii.
Art. 4. - (1) Functionarea Inspectiei Muncii se reglementeaza
prin regulamentul de organizare si functionare, aprobat prin
hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii si
Solidaritatii Sociale, cu respectarea prevederilor prezentei
legi.
(2) Regulamentul de organizare si functionare a Inspectiei Muncii
va fi adoptat în termen de 60 de zile de la publicarea
prezentei legi în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I*).
____________
*) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 767/1999 privind aprobarea
Regulamentului de organizare si functionare a Inspectiei Muncii,
publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 464 din 24 septembrie 1999, cu modificarile ulterioare.
CAPITOLUL II
Atributiile Inspectiei Muncii
Art. 5. - Obiectivele principale ale activitatii Inspectiei
Muncii sunt urmatoarele:
a) controlul aplicarii prevederilor legale referitoare la relatiile
de munca, la securitatea si sanatatea în munca, la protectia
salariatilor care lucreaza în conditii deosebite si a
prevederilor legale referitoare la asigurarile sociale;
b) informarea autoritatilor competente despre deficientele legate
de aplicarea corecta a dispozitiilor legale în vigoare;
c) furnizarea de informatii celor interesati despre cele mai
eficace mijloace de respectare a legislatiei muncii;
d) asistarea tehnica a angajatorilor si angajatilor, pentru
prevenirea riscurilor profesionale si a conflictelor sociale;
e) initierea de propuneri adresate Ministerului Muncii si Solidaritatii
Sociale pentru îmbunatatirea legislatiei existente si
elaborarea de noi acte legislative în domeniu.
Art. 6. - (1) În îndeplinirea obiectivelor prevazute
la art. 5, Inspectia Muncii are urmatoarele atributii:
a) în domeniul stabilirii relatiilor de munca controleaza:
- încadrarea în munca si încetarea activitatii
persoanelor care desfasoara orice activitate în temeiul
unui contract individual de munca sau al unei conventii civile
de prestari de servicii;
- stabilirea si respectarea duratei timpului de lucru;
- stabilirea si acordarea drepturilor salariale, precum si a
celorlalte drepturi decurgand din munca prestata;
- accesul fara nici o discriminare pe piata muncii al tuturor
persoanelor apte de munca, respectarea normelor specifice privind
conditiile de munca ale tinerilor, femeilor, precum si ale unor
categorii de persoane defavorizate;
- respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislatia
muncii si a clauzelor contractelor colective de munca;
b) în domeniul securitatii si al sanatatii în munca:
- acorda asistenta tehnica persoanelor juridice la elaborarea
programelor de prevenire a riscurilor profesionale si controleaza
realizarea acestora;
- efectueaza sau solicita masuratori si determinari, examineaza
probe de produse si de materiale în unitati si în
afara acestora, pentru clarificarea unor situatii de pericol;
- dispune sistarea activitatii sau scoaterea din functiune a
echipamentelor tehnice, în cazul în care constata
o stare de pericol iminent de accidentare sau de îmbolnavire
profesionala, si sesizeaza, dupa caz, organele de urmarire penala;
- acorda angajatorilor, persoane juridice si fizice, autorizatia
de functionare din punct de vedere al securitatii în munca;
- retrage autorizatia de functionare din punct de vedere al
securitatii în munca, daca constata ca prin modificarea
conditiilor care au stat la baza emiterii acesteia nu se respecta
prevederile legislatiei în vigoare;
- cerceteaza accidentele de munca conform prevederilor Normelor
metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea,
raportarea si evidenta accidentelor de munca;
- coordoneaza activitatea de instruire si informare a angajatilor
în domeniul securitatii, sanatatii si al relatiilor de
munca si urmareste activitatea de formare a specialistilor în
domeniu;
- controleaza aplicarea dispozitiilor legale referitoare la
certificarea produselor, masinilor, utilajelor si a echipamentelor
de protectie din punct de vedere al securitatii în munca,
la intrarea acestora pe teritoriul national, prin inspectorii
de munca sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii
si Solidaritatii Sociale;
- controleaza respectarea îndeplinirii cerintelor legale
referitoare la sanatatea în munca si la înlaturarea
riscurilor de îmbolnaviri profesionale.
(2) Inspectia Muncii furnizeaza, la cerere, celor interesati,
contra cost, asistenta de specialitate.
Art. 7. - (1) Contravaloarea unor prestatii prevazute la art.
6 alin. (1) lit. b), precum si a asistentei acordate în
conditiile prevazute la art. 6 alin. (2) se suporta de catre
beneficiarii acestora si constituie venituri ce se gestioneaza
în regim extrabugetar de catre Inspectia Muncii si, dupa
caz, de catre unitatile subordonate acesteia si se utilizeaza
pentru acoperirea cheltuielilor curente, de capital si de personal.
(2) Prestatiile prevazute la art. 6 alin. (1) lit. b), pentru
care se percep tarife, cuantumul acestora, precum si tarifele
pentru asistenta acordata în conditiile prevazute la art.
6 alin. (2) se stabilesc prin ordin al ministrului muncii si
solidaritatii sociale.
Art. 8. - În realizarea atributiilor sale Inspectia Muncii
coopereaza cu ministere, inspectii din alte domenii, institutii
publice sau private, cu reprezentantii partenerilor sociali
si poate apela la serviciile unor experti sau ale unor organisme
specializate, în conditiile stabilite de regulamentul
de organizare si functionare propriu.
Art. 9. - Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne
si Ministerul Justitiei - Directia Generala a Penitenciarelor,
Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe,
Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie
si Paza organizeaza activitatile de inspectie a muncii prin
serviciile proprii de specialitate, care au competenta exclusiva
numai pentru structurile respective.
CAPITOLUL III
Organizarea Inspectiei Muncii
Art. 10. - (1) Inspectia Muncii este condusa de un inspector
general de stat.
(2) În exercitarea atributiilor de conducere inspectorul
general de stat are în subordine 2 inspectori generali
de stat adjuncti.
(3) Inspectorul general de stat este numit prin ordin al ministrului
muncii si solidaritatii sociale.
(4) Atributiile inspectorilor generali de stat adjuncti sunt
stabilite prin regulamentul de organizare si functionare propriu.
Art. 11. - Inspectoratele teritoriale de munca sunt conduse
de cate un inspector sef, numit de ministrul muncii si solidaritatii
sociale la propunerea inspectorului general de stat.
Art. 12. - Personalul Inspectiei Muncii este alcatuit din inspectori
de munca si din alte categorii de personal.
Art. 13. - Structura organizatorica a Inspectiei Muncii si a
inspectoratelor teritoriale de munca, precum si numarul maxim
al personalului acestora se stabilesc prin ordin al ministrului
muncii si solidaritatii sociale, pe baza si în limita
numarului de posturi aprobate pentru Ministerul Muncii si Solidaritatii
Sociale prin hotarare a Guvernului.
Art. 14. - (1) Salarizarea personalului încadrat la Inspectia
Muncii se stabileste prin lege. Pana la adoptarea unei legi
proprii salarizarea se va realiza astfel:
a) pentru Inspectia Muncii, potrivit prevederilor legale aplicabile
aparatului propriu al Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale;
b) pentru inspectoratele teritoriale de munca, potrivit prevederilor
legale aplicabile serviciilor publice descentralizate ale Ministerului
Muncii si Solidaritatii Sociale.
(2) Echivalarea functiilor specifice de conducere si de executie
din Inspectia Muncii se face prin hotarare a Guvernului, pana
la adoptarea unei legi proprii privind salarizarea personalului
Inspectiei Muncii.
Art. 15. - Inspectia Muncii prezinta anual ministrului muncii
si solidaritatii sociale un raport de activitate privind modul
în care si-a îndeplinit atributiile stabilite prin
prezenta lege.
CAPITOLUL IV
Inspectorul de munca
Art. 16. - (1) Inspectorii de munca sunt functionari publici.
(2) Inspectorii de munca sunt independenti fata de orice schimbare
guvernamentala si de orice influenta neprevazuta din afara.
Art. 17. - (1) Încadrarea inspectorilor de munca se face
prin concurs sau examen, în raport cu pregatirea profesionala
si cu aptitudinile candidatilor.
(2) Numirile în functii de conducere se fac pe baza unor
criterii stabilite în Regulamentul de organizare si functionare
al Inspectiei Muncii.
Art. 18. - Inspectorii de munca sunt obligati:
a) sa nu aiba nici un interes, direct sau indirect, de orice
natura ar fi acesta, în unitatile care se afla sub incidenta
controlului lor;
b) sa nu dezvaluie secretele de fabricatie si, în general,
procedurile de exploatare, de care ar putea lua cunostinta în
exercitarea functiilor lor, nici dupa momentul încetarii,
indiferent de motiv, a contractului lor individual de munca;
c) sa pastreze confidentialitatea oricarei reclamatii care semnaleaza
nerespectarea prevederilor legale în domeniul reglementat
de prezenta lege si sa nu dezvaluie conducatorului persoanei
juridice si persoanei fizice sau reprezentantului acestora faptul
ca inspectia a fost efectuata ca urmare a unei reclamatii.
Art. 19. - (1) Inspectorii de munca au urmatoarele drepturi:
a) sa aiba acces liber, permanent si fara înstiintare
prealabila, în sediul persoanei juridice si în orice
alt loc de munca organizat de aceasta;
b) sa solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice
documentele si informatiile necesare pentru realizarea controlului
sau pentru efectuarea cercetarii accidentelor de munca;
c) sa procure dovezi, sa efectueze investigatii sau examene,
sa ceara prezentarea documentatiei pe care o considera necesara,
sa realizeze masuratori sau sa preleveze mostre de substante
utilizate în procesul de productie;
d) sa impuna ca abaterile constatate în domeniu sa fie
remediate pe loc sau într-un timp limitat;
e) sa ceara, acolo unde este cazul, modificarea instalatiilor
sau a proceselor tehnologice utilizate, daca acestea nu asigura
securitatea lucratorilor la locul de munca;
f) sa dispuna întreruperea sau suspendarea imediata a
proceselor de munca atunci cand constata o stare de pericol
iminent de accident sau de îmbolnavire profesionala pentru
lucratorii care participa la procesul de productie sau pentru
alte persoane;
g) sa apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea
locurilor de munca sau a materialelor folosite;
h) sa dispuna masuri atunci cand conducatorul persoanei juridice
nu îsi îndeplineste obligatiile legale;
i) sa sesizeze organele de urmarire penala cu privire la cazurile
de abateri considerate infractiuni;
j) sa intre în toate locurile în care se efectueaza
lucrari ce implica riscuri pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;
k) sa ceara informatii, fie singuri, fie în prezenta martorilor,
de la orice persoana si despre orice problema care constituie
obiectul controlului;
l) sa propuna retragerea autorizatiei de functionare din punct
de vedere al securitatii în munca, daca constata ca, prin
modificarea conditiilor care au stat la baza acesteia, nu se
respecta prevederile legislatiei în vigoare.
(2) Masurile luate de inspectorii de munca pot fi contestate
pe caile judiciare sau administrative prevazute de lege.
CAPITOLUL V
Sanctiuni
Art. 20. - Împiedicarea, în orice mod, de catre
un angajator, persoana fizica sau juridica, a inspectorilor
de munca sa îsi exercite controlul în limitele prevazute
la art. 6 si 19 constituie contraventie si se sanctioneaza cu
amenda de la 45.000.000 lei la 90.000.000 lei.
Art. 21. - Refuzul unui angajator, persoana fizica sau juridica,
de a aduce la îndeplinire masurile obligatorii, dispuse
de inspectorul de munca, la termenele stabilite de acesta, în
limitele si cu respectarea prevederilor art. 6 si 19, constituie
contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 30.000.000 lei
la 100.000.000 lei.
Art. 22. - (1) Constatarea si sanctionarea contraventiilor prevazute
la art. 20 si 21 se fac de catre inspectorii de munca.
(2) Prevederile prezentei legi referitoare la contraventii se
completeaza cu dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea
si sanctionarea contraventiilor, cu modificarile ulterioare*).
(3) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 72/1996 privind
finantele publice, un procent de 15% din sumele încasate
cu titlu de amenda constituie venituri extrabugetare care se
încaseaza, se administreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza
de Inspectia Muncii.
(4) Veniturile prevazute la alin. (3) se vor folosi pentru acoperirea
unei cote-parti din cheltuielile curente de capital, precum
si pentru constituirea si utilizarea, numai pana la data aplicarii
prevederilor art. 14, a fondului de stimulare a personalului
încadrat la aceasta institutie. Modul de repartizare a
stimulentelor se stabileste prin decizie emisa de inspectorul
general de stat.
_____________
*) Legea nr. 32/1968, publicata în Buletinul Oficial,
Partea I, nr. 148 din 14 noiembrie 1968, a fost abrogata prin
Ordonanta Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001, publicata în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001 (aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002,
publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 268 din 22 aprilie 2002).
La art. 48 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 se prevede ca
ori de cate ori într-o lege speciala sau în alt
act normativ anterior se face trimitere la Legea nr. 32/1968
privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, aceasta
se va socoti facuta la dispozitiile corespunzatoare ale Ordonantei
Guvernului nr. 2/2001.
Art. 23. - Inspectorii de munca sunt competenti sa constate
si sa sanctioneze toate faptele care, potrivit legii, constituie
contraventii si pentru care se prevede ca agentul constatator
face parte din personalul Ministerului Muncii si Solidaritatii
Sociale, al directiilor generale de munca si solidaritate sociala
si al inspectoratelor teritoriale de munca.
Art. 24. - În cazul savarsirii repetate de catre angajatori
a unor abateri grave de la prevederile legislatiei muncii sau
de la normele de securitate si sanatate în munca, Inspectia
Muncii poate cere radierea persoanei juridice din registrul
comertului.
CAPITOLUL VI
Dispozitii finale
Art. 25. - (1) Inspectia Muncii preia în administrare
de la Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, pe baza de
protocol, cladirile si terenurile aferente, precum si toate
celelalte bunuri necesare activitatilor specifice.
(2) Pentru dezvoltarea activitatilor proprii autoritatile publice
centrale sau locale vor atribui Inspectiei Muncii, cu prioritate,
în conditiile prevazute de lege, terenuri, cladiri si
spatii.
Art. 26. - (1) Sumele realizate în conditiile art. 7,
care se gestioneaza în regim extrabugetar, se pastreaza
la trezoreria statului si sunt purtatoare de dobanda.
(2) Sumele prevazute la alin. (1), neutilizate pana la sfarsitul
anului, se reporteaza în anul urmator, putand fi utilizate
cu aceleasi destinatii.
Art. 27. - Personalul preluat de catre Inspectia Muncii de la
Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale se considera transferat
în interesul serviciului.
Art. 28. - (1) Prezenta lege intra în vigoare la 90 de
zile de la data publicarii ei în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
(2) Hotararea Guvernului nr. 188/1999 privind organizarea si
functionarea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale se modifica
în mod corespunzator**).
(3) Pe data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga
art. 181 si 182 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 10/1972,
publicata în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din
1 decembrie 1972, precum si orice dispozitii contrare prevederilor
prezentei legi.
_____________
**) Hotararea Guvernului nr. 188/1999 a fost abrogata prin Hotararea
Guvernului nr. 4/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului
Muncii si Solidaritatii Sociale, publicata în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 9 din 9 ianuarie 2001.
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor
în sedinta din 10 mai 1999, cu respectarea prevederilor
art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTElE CAMEREI DEPUTATILOR,
PAULA IVANESCU
Aceasta lege a fost adoptata de Senat în sedinta din
10 mai 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din
Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA
Bucuresti, 16 iunie 1999.
Nr. 108.
[sus]
|
