Legatura ta catre Securitate si Sanatate in Munca

Cercetare->Studii si cercetari->Cancerul pulmonar profesional in Bucuresti...

Cancerul pulmonar profesional in Bucuresti

Cancerul pentru care se poate dovedi o legatura directa cu expunerea la un agent cancerigen de la locul de munca este considerat cancer profesional.
Expunerea la agenti cancerigeni profesionali are prevalenta mica în populatia generala iar nivelul de expunere este foarte variabil în functie de profesie, loc de munca, proces tehnologic.

Este unanim acceptat ca din totalul cancerelor aparute anual la ambele sexe, cancerul profesional reprezinta cel putin 4%. Dintr-un total de 1 759 306 cazuri de cancer care apar în fiecare an în Europa 70 000 sunt datorate factorilor cancerigeni profesionali. În Romania, dintr-un total de 42 907 cancere incidente anual, 1 716 s-ar datora profesiei.

Daca se iau în considerare si localizarea cancerului respectiv sexul, estimarile privind etiologia profesionala sunt:
   - 80% din cancerele pleurei sunt profesionale (cauzate în prinicpal de azbest);
   - 15% din cancerele pulmonare la barbati si 5% din cele aparute la femei sunt profesionale;
   - 10% din cancerele de vezica urinara la barbati si 5% din cele aparute la femei sunt profesionale;
   - 40% din cancerele sinusurilor la barbati si 30% pentru femei;
   - 2% din cazurile de cancer laringian la barbati si 1% pentru femei;
   - 10% din leucemiile barbatilor si 5% din cele ale femeilor sunt cauzate de profesie.

Fata de aceste date estimate de experti, situatia cancerului profesional în Romania ar arata asa:
   - 5-10 cancere profesionale ale pleurei;
   - 600-900 cancere profesionale ale plamanului;
   - 100-150 cancere profesionale de vezica urinara;
   - 20-30 cancere profesionale sinusale;
   - 20-30 cancere profesionale laringiene;
   - 80-120 leucemii profesionale.

În realitate, în Romania au fost declarate doar 6 cazuri de cancer profesional în ultimii 4 ani. Cauzele cele mai importante ale acestei grave subestimari sunt: lipsa de informare a medicilor (generalisti, oncologi, pneumologi si nu în ultimul rand medici de medicina muncii) cu privire la aceasta entitate patologica, lipsa de interes pentru declararea cancerului profesional atat din partea medicului cat si din partea pacientului, lipsa de informare a angajatilor dar si a angajatorilor cu privire la factorii profesionali cancerigeni, lipsa unor mijloace eficiente de control al nivelului de risc.

În acest context, în perioada 1998-2002, un grup de lucru din Institutul de Sanatate Publica Bucuresti a luat parte la un studiu privind factorii de risc profesionali în relatie cu cancerul pulmonar. Activitatea a facut parte dintr-un proiect foarte amplu initiat si coordonat de International Agency for Research on Cancer, din Lyon, Franta si finantat de Comunitatea Europeana.. Proiectul a cuprins sase centre din Europa Centrala si de Est precum si un centru din Anglia.

Obiectivul principal al proiectului a fost sa evalueze riscul pe care îl reprezinta expunerea profesionala la un numar de 70 de agenti posibil, probabil sau sigur cancerigeni. Secundar, studiul si-a propus sa faca o estimare, pe baza stiintifica, a nivelului de risc cancerigen la locurile de munca si în profesiile expuse din Bucuresti,

Studiul a fost conceput pe modelul caz-control. Au fost cuprinse în studiu 181 de cazuri de cancer pulmonar nou diagnosticate si confirmate patologic la Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta” si un lot pereche de martori, pacienti internati pentru alte afectiuni decat cancerul. Criteriile de includere pentru cazuri au fost: varsta 15-75 ani si domiciliul în Bucuresti.

Culegerea datelor de la subiecti s-a facut printr-un chestionar completat pe baza de interviu direct. Un medic de medicina muncii si un chimist au analizat fiecare chestionar în parte si au evaluat intensitatea si durata expunerii profesionale pentru fiecare din cele 70 de substante de interes, pentru fiecare loc de munca al subiectului. Datele au fost introduse în trei baze de date si au fost analizate cu ajutorul programului STATA.

[sus]

Pentru diagnosticarea cancerului pulmonar profesional criteriile de selectie a cazurilor au fost: expunere la un compus/agent chimic cu actiune cancerigena pulmonara dovedita si inclus pe lista de substante cancerigene stabilita prin lege în Romania (Normele Generale de Protectie a Muncii, NGPM), durata de expunere mai mare de 10 ani, perioada de latenta mai mare de 10 ani, expunere certa (notata cu indice maxim de confidenta, „3”).

Rezultatele preliminare au aratat ca prevalenta expunerii la noxe cancerigene pulmonare profesionale în Bucuresti este comparabila cu cea din alte tari central si est europene si se înscrie în general în limita a maxim 17% si minim 0,5% pentru cazuri. S-a remarcat prevalenta foarte mare a expunerii la fumuri de sudura (expunere complexa la crom, nichel, cadmiu, alte metale în functie de tipul materialului sudat si al electrozilor), la prafuri metalice rezultate din prelucrarea mecanica a metalelor, la uleiuri minerale folosite în aceleasi procese. Calcularea nivelului de risc neajustat (OR) si a intervalului de încredere a dus la concluzia ca cei expusi la azbest au un risc de doua ori mai mare de a dezvolta cancer pulmonar decat cei neexpusi. Riscuri semnificativ statistic mai mari sunt si la expunerea profesionala la arsen (fumuri sau ceata), cadmiu si compusii sai (ambele aparute în procesele de sudura), la fumuri de la sudura cu gaz si la produsi de piroliza a materialelor plastice.

S-a consemnat un numar de 226 locuri de munca în care noxele cancerigene au fost prezente. Din nou, pe primul loc sunt expunerile aparute în sudura, cromul sub toate formele sale, uleiurile minerale, emisiile motoarelor cu ardere interna. Desi s-a constatat o stabilitate relativa a populatiei din punct de vedere profesional (o medie de 2.7 locuri de munca/subiect) complexitatea expunerii profesionale a fost deosebita. 78% din cancerele profesionale au rezultat din expunerea la 1 pana la 4 noxe cancerigene. Au existat pacienti cu antecedente de expunere la 10 noxe cancerigene. Din totalul de 181 cancere studiate, 75 au fost încadrate la categoria de cancere profesionale. Raportul pe sexe a fost de 8.6 pentru barbati (fata de numai 3.5 în cazul cancerului pulmonar profesional si neprofesional) iar varsta medie a fost de 56.9 ani (minim 38 ani si maxim 75 ani).

Studiul analizeaza expunerea la peste 70 de noxe cancerigene profesionale, la bolnavi cu cancer pulmonar, expunere produsa în urma cu mai multe decenii si care a variat din punct de vedere cantitativ si/sau calitativ. Originalitatea a constat în urmarirea circumstantelor de expunere (tip de noxa, concentratie, timp de expunere, profesie, loc de munca, mijloace de protectie, etc.) si nu a substantelor luate individual. Datele din literatura dovedesc ca o mare atentie trebuie acordata contextului exact în care a avut loc expunerea fiecarui individ; crearea unor modele de risc profesional cancerigen pe ramuri industriale, locuri de munca, profesii se poate realiza doar prospectiv în masura în care exista o monitorizare corecta si completa a fiecarui angajat. Declararea cancerului profesional numai pe baza evidentierii noxei la locul actual de munca nu este corecta. De asemenea, masurarea nivelului noxei cancerigene la locul actual de munca este nerelevanta ca metoda de apreciere a expunerii din antecedente.

Studiul a demonstrat existenta riscului cancerigen în profesii si locuri de munca considerate neexpuse (sudura, strungarie, instalator tehnico-sanitare, garaje auto etc.). S-a dovedit ca barbatii sunt mai expusi la aparitia cancerului pulmonar profesional decat femeile. Varsta medie de aparitie a cancerului profesional (56 ani) confirma perioada mare de latenta în cancerul pulmonar profesional. În baza rezultatelor obtinute prin acest studiu obiectivele medicinii muncii din perspectiva sanatatii publice trebuie îndreptate spre prevenirea riscului si spre comunicarea lui.Pentru a preveni un risc asa cum este riscul cancerigen profesional trebuie facute toate eforturile de identificare expunerilor generatoare de risc.

[sus]

Din pacate, lista agentilor cancerigeni prevazuti de legislatie (NGPM) nu este completa. Din 16 activitati profesionale recunoscute de IARC (International Agency for Research on Cancer)/OMS ca fiind sigur cancerigene pentru om doar 5 sunt prevazute de norme. Din lista agentilor/grupurilor de agenti cancerigeni pentru om (din care 24 sunt profesionali), recunoscuta de aceleasi organisme, doar 13 figureaza în normele romanesti de protectie a muncii. Informatiile de calitate despre agentii cancerigeni aflati în uz în Romania, colectate sistematic, trebuie sa creeze o baza de date operativa, utila atat angajatorului (care va putea sa verifice substantele pe care le foloseste în procesul tehnologic) cat si angajatilor (care vor gasi informatii despre riscurile profesionale la care sunt expusi si bolile profesionale pe care le-ar putea avea). Masurarea concentratiilor cade într-un plan secundar atata vreme cat pentru aceasta categorie de substante nu se pot stabili valori limita.

Foarte importanta pentru viitor devine crearea unor matrice de risc de tip “loc de munca-profesie-noxa cancerigena” dovedit fiind faptul ca nu exista “factori profesionali” cu risc cancerigen ci mai mai degraba “circumstante profesionale” cu risc (sudura metalelor, prelucrarea mecanica a metalelor, reparatiile auto). Sistemele tabelare orientative de tipul “circumstanta profesionala riscanta-noxa cancerigena-timp de latenta-boala profesionala” permit usor încadrarea unei patologii suspecte în categoria patologiei profesionale.

Declararea cancerului profesional reprezinta singurul mod prin care se poate dovedi ca într-adevar te îmbolnavesti de cancer pentru ca ai un loc de munca riscant. Cele 6 cancere profesionale declarate nu înseamna ca riscul este mic ci înseamna ca riscul este necunoscut. Comunicarea riscului este vitala doar în masura în care vor fi acoperite toate comunitatile implicate: cea a angajatorilor, cea a angajatilor si cea medicala. Paradoxal, medicii care nu recunosc sau ignora cancerul profesional ca entitate patologica sunt principalii raspunzatori de subestimarea statistica. Specialistii din discipline conexe cum ar fi oncologia, pneumologia, medicina interna, medicina de familie si nu în ultimul rand medicina muncii ar trebui informati sistematic despre datoria pe care o au în fata unui caz de cancer suspect profesional.

Efortul multidisciplinar (medicina muncii, protectia muncii, sanatate publica, inspectia muncii) este cheia identificarii, descrierii si combaterii riscului cancerigen profesional.

[sus]