Hotarârea nr. 1136 din 30/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 769 din
11/09/2006
În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.
CAPITOLUL
I
Dispoziţii generale
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA
1
Obiectivul şi domeniul de aplicare
Obiectivul şi domeniul de aplicare
Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru
protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor,
generate sau care pot fi generate de expunerea la câmpuri electromagnetice de la
0 Hz la 300 GHz, în timpul lucrului.
Art. 2. - (1) Prezenta hotărâre se referă la riscurile pentru sănătatea şi
securitatea lucrătorilor datorate efectelor recunoscute ca nocive pe termen
scurt asupra corpului uman, provocate de circulaţia curenţilor induşi şi de
absorbţia de energie, precum şi de curenţii de contact.
(2) Prezenta hotărâre nu vizează posibilele efecte pe termen
lung.
(3) Prezenta hotărâre nu vizează riscurile care decurg din
contactul cu conductori sub tensiune.
Art. 3. - Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă
nr.
319/2006 se aplică în totalitate întregului domeniu prevăzut la art.
1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau mai specifice din
prezenta hotărâre.
Art. 4. - În înţelesul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de
mai jos se definesc după cum urmează:
a) câmpuri electromagnetice - câmpuri magnetice statice şi
câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice care variază în timp cu
frecvenţe până la 300 GHz;
b) valori limită de expunere - limitele de expunere la câmpuri
electromagnetice care se bazează direct pe efectele cunoscute asupra sănătăţii
şi pe consideraţii biologice; respectarea acestor limite asigură protecţia
lucrătorilor expuşi la câmpuri electromagnetice împotriva oricărui efect nociv
cunoscut asupra sănătăţii;
c) valori de declanşare a acţiunii - nivelul parametrilor direct
măsurabili, exprimaţi în termeni de intensitate a câmpului electric (E), de
intensitate a câmpului magnetic (H), de inducţie magnetică (B) şi de densitate a
puterii (S), începând de la care trebuie să fie luate una sau mai multe măsuri
prevăzute în prezenta hotărâre; respectarea valorilor de declanşare a acţiunii
asigură respectarea valorilor limită de expunere relevante.
SECŢIUNEA a
2-a
Valorile limită de expunere şi valorile de declanşare a acţiunii
Valorile limită de expunere şi valorile de declanşare a acţiunii
Art. 5. - Valorile limită de expunere şi valorile de declanşare a
acţiunii pentru câmpurile electromagnetice sunt prevăzute în tabelele nr. 1 şi 2
din anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 6. - (1) Pentru evaluarea, măsurarea şi/sau calculul expunerii
lucrătorilor la câmpuri electromagnetice se poate recurge la standardele
naţionale în domeniu.
(2) Se poate recurge la standardele prevăzute la alin. (1) până
la data publicării standardelor naţionale adaptate standardelor europene
armonizate care acoperă întreaga serie de evaluări, măsurări şi calcule,
stabilite de Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică
(CENELEC).
CAPITOLUL
II
Obligaţiile angajatorului
Obligaţiile angajatorului
SECŢIUNEA
1
Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor
Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor
Art. 7. - (1) În îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 7 alin. (4) şi
la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, angajatorul
trebuie să evalueze şi, dacă este necesar, să măsoare şi/sau să calculeze
nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii.
(2) Evaluarea, măsurarea şi calcularea nivelurilor câmpurilor
electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii se pot efectua în conformitate
cu standardele prevăzute la art. 6 alin. (1) şi, după caz, luându-se în
considerare nivelurile de emisie indicate de producătorii echipamentelor, atunci
când acestea sunt reglementate de legislaţia naţională, până la data publicării
standardelor naţionale adaptate standardelor europene armonizate ale CENELEC
care acoperă întreaga serie de evaluări, măsurări şi calcule.
Art. 8. - Pe baza evaluării nivelurilor câmpurilor electromagnetice,
efectuată în conformitate cu art. 7, atunci când sunt depăşite valorile de
declanşare a acţiunii prevăzute la art. 5, angajatorul evaluează şi, dacă este
necesar, calculează dacă sunt depăşite valorile limită de expunere.
Art. 9. - Evaluarea, măsurarea şi/sau calculele prevăzute la art. 7
şi 8 nu este absolut necesar să fie efectuate în locuri de muncă cu acces
public, cu condiţia ca o evaluare să fi fost deja efectuată în conformitate cu
prevederile Normelor de reglementare a
nivelurilor de referinţă admisibile de expunere a populaţiei generale la câmpuri
electromagnetice cu frecvenţele de la 0 Hz la 300 GHz, aprobate prin Ordinul
ministrului sănătăţii şi familiei nr. 1.007/2002, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, şi ca
restricţiile menţionate în aceste norme să fie respectate în cazul lucrătorilor
şi riscurile pentru securitate să fie excluse.
Art. 10. - Evaluarea, măsurarea şi/sau calculele prevăzute la art. 7
şi 8 trebuie să fie programate şi efectuate de către servicii sau persoane
competente, la intervale adecvate, luându-se în considerare, în special,
prevederile art. 8, 9 şi 18 din Legea nr. 319/2006.
Art. 11. - Datele rezultate din evaluarea, măsurarea şi/sau calculul
nivelului de expunere trebuie să se păstreze într-o formă care să permită
consultarea lor ulterioară.
Art. 12. - În conformitate cu art. 7 alin. (4) din Legea nr. 319/2006,
la evaluarea riscurilor angajatorul trebuie să acorde o atenţie deosebită
următoarelor elemente:
a) nivelului, spectrului de frecvenţă, duratei şi tipului
expunerii;
b) valorilor limită de expunere şi valorilor de declanşare a
acţiunii, prevăzute la art. 5;
c) efectelor asupra stării de sănătate şi securităţii
lucrătorilor care aparţin unor grupuri sensibile la riscuri specifice;
d) efectelor indirecte, cum ar fi: interferenţele cu echipamente
şi dispozitive medicale electronice, inclusiv stimulatoare cardiace şi alte
dispozitive implantate, riscul de proiectare a obiectelor feromagnetice în
câmpuri magnetice statice având o inducţie magnetică mai mare de 3 mT, amorsarea
dispozitivelor electroexplozive detonatoare, incendiile şi exploziile rezultate
în urma aprinderii materialelor inflamabile datorită scânteilor provocate de
câmpuri induse, curenţi de contact sau descărcări de scântei;
e) existenţei unor echipamente de muncă alternative proiectate
pentru a reduce nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice;
f) informaţiilor adecvate obţinute în urma supravegherii stării
de sănătate, inclusiv informaţiilor publicate, atunci când este posibil;
g) surselor de expunere multiple;
h) expunerii simultane la câmpuri de frecvenţe multiple.
Art. 13. - (1) Angajatorul trebuie să deţină o evaluare a riscurilor, în
conformitate cu art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 319/2006, şi trebuie să
stabilească măsurile care trebuie luate pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, în conformitate cu art. 14-20.
(2) Evaluarea riscurilor trebuie să fie înregistrată pe un suport
adecvat care să asigure păstrarea datelor.
(3) Atunci când natura şi amploarea riscurilor legate de
câmpurile electromagnetice nu justifică o evaluare mai detaliată a riscurilor,
evaluarea riscurilor trebuie să conţină argumente prezentate de angajator pentru
a justifica acest fapt.
(4) Evaluarea riscurilor trebuie să fie actualizată periodic şi
ori de câte ori s-au produs modificări semnificative în urma cărora aceasta
poate deveni caducă sau atunci când rezultatele supravegherii medicale
demonstrează că este necesar.
SECŢIUNEA a
2-a
Evitarea sau reducerea riscurilor generate
de câmpurile electromagnetice
Evitarea sau reducerea riscurilor generate
de câmpurile electromagnetice
Art. 14. - Riscurile generate de expunerea la câmpuri electromagnetice
trebuie să fie eliminate sau reduse la minimum, ţinându-se seama de progresul
tehnic şi de existenţa măsurilor de control al riscului la sursă.
Art. 15. - Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la câmpuri
electromagnetice se bazează pe principiile generale de prevenire prevăzute de
Legea nr. 319/2006.
Art. 16. - Pe baza evaluării riscurilor, efectuată în conformitate cu
art. 7-13, atunci când sunt depăşite valorile de declanşare a acţiunii prevăzute
la art. 5, cu excepţia cazului în care evaluarea efectuată în conformitate cu
art. 8 demonstrează că expunerea nu depăşeşte valorile limită şi că este exclus
orice risc legat de securitate, angajatorul trebuie să stabilească şi să pună în
aplicare un program de măsuri tehnice şi/sau organizatorice care urmăresc ca
expunerea să nu depăşească valorile limită de expunere, ţinându-se seama, în
special, de următoarele elemente:
a) alte metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă
la câmpuri electromagnetice;
b) alegerea unor echipamente care emit mai puţine câmpuri
electromagnetice, luând în considerare activitatea care se efectuează;
c) măsuri tehnice prin care se urmăreşte reducerea emisiei
câmpurilor electromagnetice, inclusiv, dacă este necesar, recurgerea la
mecanisme de blocare, ecranare sau mecanisme similare de protecţie a stării de
sănătate;
d) programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă, a
locului de muncă şi a posturilor de lucru;
e) proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor
de lucru;
f) limitarea duratei şi a intensităţii expunerii;
g) disponibilitatea unui echipament adecvat de protecţie
individuală.
Art. 17. - (1) Pe baza evaluării riscurilor, prevăzută la art. 7-13,
locurile de muncă la care lucrătorii pot fi expuşi la câmpuri electromagnetice
care depăşesc valorile de declanşare a acţiunii trebuie să fie semnalizate
corespunzător, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006
privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la
locul de muncă, cu excepţia cazului în care evaluarea efectuată în conformitate
cu art. 8 demonstrează că expunerea nu depăşeşte valorile limită şi că este
exclus orice risc legat de securitate.
(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) trebuie să fie
identificate şi accesul la acestea să fie limitat, unde este posibil tehnic şi
există riscul depăşirii valorilor limită de expunere.
Art. 18. - (1) În nicio situaţie lucrătorii nu trebuie să fie expuşi la
valori ale câmpului electromagnetic care depăşesc valorile limită de expunere.
(2) Dacă expunerea depăşeşte valorile limită, în pofida măsurilor
luate de angajator pentru aplicarea prezentei hotărâri, acesta trebuie să ia
imediat măsuri de reducere a expunerii la un nivel inferior valorilor limită, să
determine cauzele depăşirii valorilor limită de expunere şi să modifice în
consecinţă măsurile de protecţie şi prevenire, pentru a evita orice altă
depăşire.
Art. 19. - Angajatorul trebuie să adapteze măsurile prevăzute în
prezenta secţiune la nevoile lucrătorilor care aparţin grupurilor sensibile la
riscuri specifice, în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 319/2006.
SECŢIUNEA a
3-a
Informarea şi formarea lucrătorilor
Informarea şi formarea lucrătorilor
Art. 20. - Fără a aduce atingere art. 16, 17, 20 şi 21 din Legea nr.
319/2006, angajatorul trebuie să asigure informarea şi formarea lucrătorilor
expuşi la locul de muncă la riscuri generate de câmpuri electromagnetice şi/sau
a reprezentanţilor acestor lucrători în raport cu rezultatele evaluării
riscurilor, prevăzută la art. 7, în special în ceea ce priveşte următoarele:
a) măsurile luate în aplicarea prezentei hotărâri;
b) valorile şi conceptele referitoare la valorile limită de
expunere şi la valorile de declanşare a acţiunii, precum şi potenţialele riscuri
asociate;
c) rezultatele evaluării, măsurării şi/sau calculelor privind
nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice, efectuate în aplicarea art
7-13;
d) modul de detectare a efectelor nocive ale expunerii asupra
stării de sănătate şi modul de semnalare a acestora;
e) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea
stării de sănătate;
f) practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum
a riscurilor datorate expunerii.
SECŢIUNEA a
4-a
Consultarea şi participarea lucrătorilor
Consultarea şi participarea lucrătorilor
Art. 21. - Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a
reprezentanţilor acestora la aplicarea prevederilor prezentei hotărâri trebuie
să se desfăşoare în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 319/2006.
CAPITOLUL
III
Supravegherea sănătăţii
Supravegherea sănătăţii
Art. 22. - În scopul prevenirii şi detectării cât mai rapid posibil a
oricărui efect nociv asupra stării de sănătate care rezultă din expunerea la
câmpuri electromagnetice, trebuie să se asigure o supraveghere adecvată a stării
de sănătate a lucrătorilor, în conformitate cu prevederile art. 24 şi 25 din
Legea nr. 319/2006.
Art. 23. - (1) În orice situaţie, atunci când se depistează o expunere la
câmpuri electromagnetice care depăşeşte valorile limită, lucrătorul în cauză
trebuie să fie supus unui examen medical.
(2) Dacă se depistează o deteriorare a stării de sănătate a
lucrătorului rezultată din expunerea la câmpuri electromagnetice care depăşeşte
valorile limită, angajatorul trebuie să efectueze o reevaluare a riscurilor,
potrivit prevederilor art. 7-13.
Art. 24. - Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a
asigura accesul medicului de medicina muncii la rezultatele evaluării riscurilor
prevăzute la art. 7-13.
Art. 25. - Dosarele medicale cuprinzând rezultatele supravegherii
medicale trebuie să fie păstrate într-o formă adecvată, astfel încât să poată fi
consultate ulterior, cu respectarea secretului medical.
Art. 26. - La cerere, lucrătorii au drept de acces la dosarele
medicale personale.
CAPITOLUL
IV
Sancţiuni
Sancţiuni
Art. 27. - (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă
următoarele fapte:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 16 şi 17, cu
amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
b) nerespectarea prevederilor art. 20, cu amendă de la 3.000 lei
la 6.000 lei.
(2) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică
prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 28. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor
prevăzute la art. 27 alin. (1) se fac de către inspectorii de muncă.
CAPITOLUL
V
Dispoziţii finale
Dispoziţii finale
Art. 29. - Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
raportează Comisiei Europene, la fiecare 5 ani, cu privire la aplicarea
dispoziţiilor prezentei hotărâri, indicând punctele de vedere ale partenerilor
sociali.
Art. 30. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie
2006.
*
Prezenta hotărâre transpune Directiva 2004/40/CE privind
cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor
la riscuri generate de agenţi fizici (câmpuri electromagnetice), publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 159/2004.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează: |
Bucureşti, 30 august 2006.
Nr. 1.136.
ANEXĂ
VALORI LIMITĂ
de expunere şi valori de declanşare a acţiunii
pentru câmpurile electromagnetice
de expunere şi valori de declanşare a acţiunii
pentru câmpurile electromagnetice
Se folosesc următoarele mărimi fizice pentru a caracteriza
expunerea la câmpuri electromagnetice:
1. Curentul de contact [I(C)] între o persoană şi un obiect este
exprimat în amperi (A). Un obiect conductor în câmp electric poate fi încărcat
de acest câmp.
2. Densitatea de curent (J) se defineşte ca fiind curentul care
traversează o unitate de suprafaţă, perpendiculară pe fluxul de curent, într-un
volum conductor cum ar fi corpul uman sau o parte a corpului. Aceasta se exprimă
în amperi pe m2(A/m2).
3. Intensitatea câmpului electric este o mărime vectorială (E)
care corespunde forţei exercitate asupra unei particule încărcate, independent
de deplasarea ei în spaţiu. Aceasta se exprimă în volţi pe metru (V/m).
4. Intensitatea câmpului magnetic este o mărime vectorială (H)
care, împreună cu inducţia magnetică, defineşte un câmp magnetic în orice punct
din spaţiu. Aceasta se exprimă în amperi pe metru (A/m).
5. Inducţia magnetică sau densitatea de flux magnetic este o
mărime vectorială (B) definită ca forţa exercitată asupra sarcinilor mobile,
exprimată în tesla (T). În spaţiul liber şi în materiile biologice pot fi
utilizate atât inducţia magnetică, cât şi intensitatea câmpului magnetic,
aplicând echivalenţa 1A/m = 4pi 10-7T.
6. Densitatea de putere (S) este mărimea adecvată pentru
utilizarea în cazul frecvenţelor foarte înalte, atunci când profunzimea
penetrării corpului este redusă. Reprezintă cantitatea de putere radiantă,
incidentă perpendicular pe o suprafaţă, împărţită la aria acestei suprafeţe.
Aceasta se exprimă în waţi pe m2 (W/m2).
7. Absorbţia specifică a energiei (SA) se defineşte ca energia
absorbită pe unitate de masă de ţesut biologic. Aceasta se exprimă în jouli pe
kilogram (J/kg). În prezenta hotărâre se foloseşte pentru a limita efectele
nontermice ale radiaţiilor de microunde în impulsuri.
8. Rata de absorbţie specifică (SAR) a energiei medii pe întregul
corp sau pe o anumită parte a corpului se defineşte ca debitul cu care este
absorbită energia pe unitatea de masă de ţesut corporal. Aceasta se exprimă în
waţi pe kilogram (W/kg).
SAR pe întregul corp este o mărime larg acceptată pentru a
stabili raportul între efectele termice nocive şi expunerea la câmpuri de
radiofrecvenţă (RF).
SAR medie pe întregul corp şi valorile de SAR locală sunt
necesare pentru a evalua şi a limita depozitarea excesivă de energie pe părţi
mici ale corpului, datorată condiţiilor speciale de expunere, cum ar fi:
expunerea unei persoane legate la pământ la o frecvenţă radio inferioară din
domeniul de frecvenţe în MHz sau expunerea unei persoane în câmpul apropiat unei
antene.
Dintre aceste mărimi, cele care pot fi măsurate direct sunt:
inducţia magnetică, curentul de contact, intensitatea câmpului electric,
intensitatea câmpului magnetic şi densitatea de putere.
A. Valori limită de expunere
În funcţie de frecvenţă, pentru a defini valorile limită de
expunere pentru câmpurile electromagnetice se folosesc următoarele mărimi
fizice:
a) se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de
curent pentru câmpurile variabile în timp de până la 1 Hz, pentru a preveni
efectele asupra sistemului cardiovascular şi a sistemului nervos central;
b) între 1 Hz şi 10 MHz, se prevăd valori limită de expunere
pentru densitatea de curent, cu scopul de a preveni efectele asupra funcţiilor
sistemului nervos central;
c) între 100 kHz şi 10 GHz, se prevăd valori limită de expunere
cu privire la SAR, pentru a preveni stresul termic al întregului corp şi o
încălzire excesivă localizată a ţesuturilor. În domeniul de frecvenţe cuprinse
între 100 kHz şi 10 MHz, se prevăd valori limită de expunere referitoare atât la
densitatea de curent, cât şi la SAR;
d) între 10 GHz şi 300 GHz, se prevăd valori limită de expunere
pentru densitatea de putere, în scopul de a preveni o încălzire excesivă a
ţesuturilor la suprafaţa corpului sau în apropierea acestei suprafeţe.
Tabelul nr. 1
Valori limită de expunere - condiţii care trebuie
îndeplinite
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── |
Note:
1. f este frecvenţa exprimată în hertzi.
2. Valorile limită de expunere pentru densitatea de curent trebuie
să protejeze împotriva efectelor acute ale expunerii asupra ţesuturilor
sistemului nervos central la nivelul capului şi al trunchiului.
Valorile limită de expunere în domeniul de frecvenţe de la 1
Hz la 10 MHz se bazează pe efectele nocive constatate asupra sistemului nervos
central.
Astfel de efecte acute sunt prin definiţie instantanee şi,
din punct de vedere ştiinţific, nu există nici un motiv pentru modificarea
valorilor limită pentru expunerile de scurtă durată. Totuşi, deoarece valorile
limită de expunere se bazează pe efectele nocive asupra sistemului nervos
central, aceste valori limită pot permite densităţi de curent mai mari în alte
ţesuturi corporale decât sistemul nervos central, în aceleaşi condiţii de
expunere.
3. Datorită eterogenităţii electrice a corpului uman, trebuie
calculată media densităţilor de curent pe o secţiune de 1 cm2,
perpendiculară pe direcţia curentului.
4. Pentru frecvenţele de până la 100 kHz, valorile de vârf ale
densităţii de curent pot fi obţinute prin înmulţirea valorii rms cu
(2)1/2.
5. Pentru frecvenţe de până la 100 kHz şi pentru câmpurile
magnetice în impulsuri, densitatea maximă de curent asociată impulsurilor poate
fi calculată pornind de la timpul de creştere/descreştere şi de la viteza maximă
a fluctuaţiei inducţiei magnetice. Densitatea de curent indus poate fi comparată
cu valoarea limită de expunere adecvată. Pentru impulsuri de durată t(p),
frecvenţa echivalentă care se aplică valorilor limită de expunere se calculează
după formula f = 1/[2t(p)].
6. Toate valorile medii SAR trebuie să fie măsurate într-un
interval de timp de 6 minute.
7. Masa luată în calcul pentru evaluarea SAR medie localizată este
de 10 g de ţesut adiacent.
SAR maximă astfel obţinută reprezintă valoarea folosită la
estimarea expunerii.
Aceste 10 g de ţesut trebuie să fie o masă de ţesut adiacent
cu proprietăţi electrice aproape omogene. Prin precizarea că trebuie luată în
considerare o masă de ţesut adiacent se recunoaşte faptul că acest concept poate
fi folosit în dozimetria informatică, dar poate prezenta dificultăţi în cazul
măsurărilor fizice directe. Se poate folosi o masă simplă de ţesut de formă
cubică, cu condiţia ca mărimile dozimetrice calculate să aibă valori mai scăzute
decât cele prezentate în recomandări.
8. Pentru expunerile la câmp în impulsuri, în domeniul de
frecvenţe cuprinse între 0,3 şi 10 GHz, şi pentru expunerea localizată a capului
se recomandă o valoare limită de expunere suplimentară, cu scopul de a limita şi
de a evita efectele auditive provocate de expansiunea termoelastică.
În acest caz, SA nu trebuie să depăşească 10 mJ/kg în medie
pentru 10 grame de ţesut.
9. Densităţile de putere medii trebuie calculate pentru o
suprafaţă expusă de 20 cm2 şi un interval de timp de
68/f1,05 minute (f exprimată în GHz), în scopul
de a compensa scăderea progresivă a adâncimii de penetrare pe măsură ce creşte
frecvenţa.
Valoarea medie a densităţii spaţiale maxime de putere,
calculată pentru 1 cm2, nu trebuie să depăşească valoarea de 50
W/m2.
10. Pentru câmpurile electromagnetice în impulsuri ori tranzitorii
sau, în general, pentru expunerea simultană la câmpuri de frecvenţe multiple,
trebuie să se aplice metode de evaluare, de măsurare şi/sau de calcul adecvate,
care permit analizarea caracteristicilor formei de undă şi a naturii
interacţiunilor biologice, ţinând seama de standardele naţionale în domeniu ce
adoptă standarde europene armonizate, stabilite de CENELEC.
B. Valori de declanşare a acţiunii
Valorile de declanşare a acţiunii, prevăzute în tabelul nr.
2, sunt obţinute plecând de la valori limită de expunere în conformitate cu
principiile stabilite de Comisia internaţională pentru protecţia împotriva
radiaţiilor neionizante (ICNIRP), în recomandările sale vizând limitarea
expunerii la radiaţii neionizante (ICNIRP 7/99).
Tabelul nr. 2
Valori de declanşare a acţiunii (valori rms în câmp
neperturbat)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── |
Note:
1. f este frecvenţa în unităţile de măsură indicate în coloana
domeniului de frecvenţă.
2. Pentru frecvenţele cuprinse între 100 kHz şi 10 GHz, mediile
valorilor S(eq), E, H, B şi I(L) se măsoară pe un interval de timp de 6 minute.
3. Pentru frecvenţele mai mari de 10 GHz, mediile valorilor S(eq),
E, H şi B se măsoară pe un interval de 68/f1,05 minute (f
este exprimată în GHz).
4. Pentru frecvenţe de până la 100 kHz, valorile de vârf de
declanşare a acţiunii pentru intensităţile de câmp se calculează înmulţind
valoarea rms cu (2)1/2. Pentru impulsuri de durată t(p),
frecvenţa echivalentă care trebuie aplicată pentru valorile de declanşare a
acţiunii trebuie calculată formula f = 1/[2t(p)].
Pentru frecvenţele cuprinse între 100 kHz şi 10 MHz,
valorile de vârf de declanşare a acţiunii pentru intensităţile de câmp se
calculează înmulţind valorile rms relevante cu 10^a, unde a = [0,665
log(f/105) +
0,176], f fiind exprimată în Hz.
Pentru frecvenţele cuprinse între 10 MHz şi 300 GHz,
valorile de vârf de declanşare a acţiunii se calculează înmulţind valorile rms
corespunzătoare cu 32 pentru intensitatea câmpului şi cu 1.000 pentru densitatea
de putere a undei plane echivalentă.
5. În ceea ce priveşte câmpurile electromagnetice în impulsuri sau
tranzitorii sau, în general, în ceea ce priveşte expunerea simultană la câmpuri
de frecvenţe multiple, trebuie să se aplice metode de evaluare, de măsură şi/sau
de calcul adecvate, care să permită analizarea caracteristicilor formelor de
undă şi a naturii interacţiunilor biologice, ţinându-se seama de standardele
naţionale în domeniu ce adoptă standarde europene armonizate, stabilite de
CENELEC.
6. Pentru valorile de vârf ale câmpurilor electromagnetice în
impulsuri modulate, cu frecvenţe purtătoare de peste 10 MHz, se recomandă ca
valoarea medie S(eq) pe durata impulsului să nu depăşească de 1.000 de ori
valoarea S(eq) de declanşare a acţiunii sau ca intensitatea câmpului să nu
depăşească de 32 de ori valoarea de declanşare a acţiunii pentru intensităţile
de câmp corespunzătoare frecvenţei purtătoare.
