Forum

Acest document este disponibil partial in limba romana. Pentru a copia pe calculatorul dumneavoastra capitolele traduse in limba romana (6, 10, 14, 17) dati click pe titlul acestora in Cuprinsul de mai jos.

Introducere

Context
Stresul reprezinta cea de a doua mare problema de sanatate în munca ( dupa tulburarile osteomusculoarticulare) în cadrul Uniunii Europene, afectând aproximativ unul din trei angajati. Stresul în munca poate afecta pe oricine, poate aparea în orice sector de activitate si în orice organizatie, indiferent de dimensiunile acesteia. Conform prevederilor directivelor europene în domeniul securitatii si sanatatii la locul de munca, angajatorii sunt responsabili de protejarea angajatilor în raport cu nocivitatile profesionale, inclusiv în privinta expunerii la riscuri psihosociale si la stres în munca. S-a estimat ca în Statele Membre stresul în munca implica costuri de peste 20 de miliarde de euro anual. Dar, costurile nu trebuie analizate doar din perspectiva financiara, costurile socio-economice fiind si ele considerabile.

Diseminarea bunelor practici
Un rol important al Agentiei Europene pentru Securitate si Sanatate în Munca îl reprezinta si contributia sa la diseminarea informatiilor si promovarea prevenirii riscurilor psihosociale si a stresului în munca. În acest context se înscrie si diseminarea exemplelor de bune practici în rezolvarea celor mai frecvent întâlnite probleme. Aceasta publicatie, ca si website-ul Agentiei furnizeaza exemple practice despre modalitatile prin care unele companii si organizatii au intervenit în scopul reducerii stresului în munca.

Evaluarea riscurilor
Înainte ca o buna practica sa fie aplicata, se impune cu necesitate evaluarea riscurilor la locul de munca respectiv, în conformitate cu legislatia nationala relevanta. Aceasta evaluare a riscurilor consta într-o examinare atenta a elementelor care afecteaza angajatii, în scopul luarii unei decizii cu privire la masurile care trebuie luate în vederea prevenirii riscului de afectare a starii de sanatate a acestora. Daca nu se realizeaza evaluarea riscurilor înainte de implementarea bunei practici, exista pericolul nu numai ca riscurile sa nu poata fi controlate, dar si al unor pierderi inutile de resurse.

Nivelul interventiei
Interventiile privitoare la aspectele psihosociale la locul de munca pot fi clasificate în trei categorii:
• interventii la nivel individual;
• interventii la nivelul interfetei organizatie – individ; si
• interventii la nivel organizational.

Interventiile la nivel organizational abordeaza originile cauzelor stresului în munca, fiind focalizate pe schimbarile structurii organizatiei sau ale factorilor fizici si ambientali. Interventiile la nivel individual au în vedere reducerea stresului persoanelor, care prezinta deja simptome cauzate de stres. Scopul acestor interventii este îmbunatatirea abilitatii individuale de a face fata stresului, spre exemplu prin tehnici de relaxare sau alte strategii de adaptare. La nivelul interfetei individ – organizatie, interventiile au drept scop, de exemplu, îmbunatatirea relatiilor interpersonale la locul de munca si a „ajustarii reciproce individ – mediu”.

Interventiile trebuie adaptate întotdeauna în functie de context. Astfel, în cazurile în care este imposibila eliminarea completa a surselor de risc, eforturile trebuie îndreptate în directia reducerii riscurilor printr-un bun management. În numeroase situatii, cea mai eficienta solutie este reprezentata de o combinatie a actiunilor desfasurate la diferitele niveluri amintite.

Factori de succes în initiativele de prevenire a stresului:
1. Analiza corespunzatoare a riscurilor
Pe baza evaluarii riscurilor, se stabilesc obiectivele interventiei.
2. Planificarea si abordarea treptata
Trebuie stabilite în mod precis scopurile, identificate grupurile tinta, sarcinile si responsabilitatile si trebuie alocate resursele necesare.
3. Combinarea masurilor orientate spre munca cu cele orientate spre angajat.
Trebuie acordata prioritate interventiilor colective si organizationale pentru combaterea sursei riscului. Masurile orientate spre angajat pot completa alte actiuni.
4. Solutiile adaptate contextului.
Experienta la locul de munca a angajatilor reprezinta o resursa vitala pentru identificarea problemelor si a solutiilor. În unele cazuri pot fi necesare si expertize efectuate de specialisti din afara organizatiei.
5. Specialistii experimentati si interventiile bazate pe probe.
Trebuie utilizata numai o expertiza exterioara competenta.
6. Dialogul social, parteneriatul si implicarea angajatilor
Implicarea si acordul angajatilor, a managerilor de nivel mediu si înalt sunt cruciale pentru fiecare faza a interventiei.
7. Prevenirea sustinuta si sprijinul managementului de vârf
Optimizarea situatiilor nu este posibila pâna când managerii nu pregatiti sa faca schimbarile necesare. Managementul riscurilor trebuie integrat în managementul organizatiei.

Exemple de bune practici
Cele 20 de exemple de bune practici, referitoare la prevenirea riscurilor psihosociale si a stresului în munca, sunt toate premiate la competitii europene de profil. Agentia are drept scop sprijinirea diseminarii informatiilor de bune practici referitoare la riscurile psihosociale si la stresul în munca si promovarea aplicarii de „solutii practice” la locurile de munca în Statele Membre, ca si în restul Europei.

Exemplele provin din 13 State Membre si includ întreprinderi mici si mijlocii, mari companii si organizatii intermediare care functioneaza în diferite sectoare de activitate. Riscurile psihosociale abordate includ violenta si agresiunea; alte exemple ilustreaza modalitati de reducere a stresului în munca si de tratare a stresului post-traumatic. Unele exemple urmaresc combaterea riscurilor psihosociale la sursa prin implementarea unor masuri organizationale, iar altele se refera la nivelul individual prin furnizarea de strategii de adaptare.

Fiecare exemplu descrie natura problemei, solutia aplicata si rezultatele obtinute. De asemenea, sunt furnizate comentarii referitoare la caracteristicile cheie ale fiecarui exemplu, precum si domeniile în care respectiva buna practica poate fi aplicata. Aceste cazuri trebuie sa le sugereze patronilor, managerilor si angajatilor ce poate fi realizat la locurile lor de munca; dar, evident, nu trebuie considerate ca definitive sau ca furnizoare detaliate de solutii tehnice.

În selectarea exemplelor, s-au avut în vedere urmatoarele criterii:
• Combaterea riscurilor la sursa.
• Îmbunatatiri reale.
• Rezistenta în timp.
• Consultarea eficienta între manageri si forta de munca.
• Conformitatea cu prevederile legale relevante.
• Posibilitatea de transfer la alte locuri de munca, preferabil cele din alte State Membre, si în cadrul IMM-urilor.