Afecţiuni musculo-scheletice în agricultură

• Introducere
• Cauze ale afecţiunilor musculo-scheletice
• Persoane expuse riscului
• Prevenirea afecţiunilor musculo-scheletice
• Informaţii suplimentare

Introducere

Afecţiunile musculo-scheletice (AMS) cuprind un domeniu larg de probleme de sănătate. Principalele grupe sunt durerile şi vătămările spatelui şi afecţiuni ale membrelor superioare de origine profesională, cunoscute de obicei sub denumirea de solicitări prin expuneri repetate” (SER). Pot fi afectate şi membrele inferioare.

AMS reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate legate de muncă, ce afectează milioane de lucrători europeni în toate sectoarele de activitate şi cu costuri de miliarde de euro pentru angajatorii europeni , , , . Acest lucru nu este surprinzător deoarece:

• 45% dintre lucrătorii europeni lucrează în poziţii dureroase sau obositoare;
• 33% sunt solicitaţi la locul de muncă să manevreze greutăţi mari

Dintre lucrătorii europeni care raportează AMS ca o problemă de sănătate datorată muncii:

• 30% se plâng de dureri de spate;
• 17% se plâng de dureri musculare în braţe şi picioare.

Cei 30% care se plâng în fiecare an de dureri de spate se ridică la cifra de 44 de milioane de lucrători europeni .

Problemele de sănătate variază de la jenă, dureri minore sau accentuate până la stări medicale mai grave care necesită scoaterea din activitate, tratament medical şi spitalizare. În cazurile cronice, tratamentul şi recuperarea sunt adesea nesatisfăcătoare şi pot avea ca rezultat incapacitate permanentă, cu pierderea serviciului 
Totuşi, majoritatea problemelor pot fi prevenite sau reduse prin respectarea legislaţiei existente privind sănătatea şi securitatea, precum şi a următoarelor indicaţii de bună practică. 

AMS în agricultură

Afecţiunile musculo-scheletice sunt o problemă deosebită în agricultură, ceea ce se poate vedea din următoarele cifre:

• Aproape 60% din lucrătorii în agricultură şi pescuit sunt expuşi la poziţii dureroase în muncă, jumătate din timp sau mai mult, valoarea cea mai ridicată din toate sectoarele 
• Aproape 50% din lucrătorii în agricultură şi pescuit cară greutăţi mari, jumătate din timp sau mai mult
• Peste 50% din lucrătorii în agricultură sunt expuşi la mişcări repetate ale mâinilor, jumătate din timp sau mai mult.

Lucrătorii din sectoarele agriculturii şi de construcţii sunt expuşi cel mai mult la riscul de afecţiune ale coloanei lombare , iar cei din agricultură, silvicultură şi pescuit se confruntă cu cel mai mare risc legat de afecţiuni ale membrelor superioare .

Exemple de probleme din Statele membre

Ancheta din Marea Britanie privind bolile legate de muncă, auto-raportate, din 2001/02 a arătat că persoanele care au lucrat în agricultură în ultimii 8 ani aveau, cu o valoare de 38 la 1000, cea mai mare rată de incidenţă a afecţiunilor musculo-scheletice (AMS) din toate industriile.  
În Olanda, agricultura are cea mai mare preponderenţă a rănirilor datorită eforturilor repetate  , şi
În Franţa, un studiu din 1994 a arătat că lucrătorii din agricultură şi pescuit sunt expuşi la cel mai mare risc de RER .

Cauze ale afecţiunilor musculo-scheletice

Cauzele fizice ale AMS includ: 

• manipulare manuală
• efortul fizic
• poziţii defectuoase şi mişcări incomode,
• mişcări repetitive,
• aplicarea forţei,
• presiune mecanică directă asupra ţesuturilor corpului,
• vibraţii, şi
• medii de muncă cu temperaturi scăzute.

Cauze datorate organizării muncii:

• ritmul de muncă,
• muncă repetitivă,
• termene strânse,
• sisteme de plată,
• muncă monotonă, precum şi
• factori de muncă psiho-sociali.

Care sunt persoanele expuse riscului?

AMS se pot produce pe durata tuturor tipurilor de activităţi şi sectoare de activitate, dar:

• Cel mai mult sunt expuşi la risc lucrătorii manuali, calificaţi şi necalificaţi;
• Afecţiunile membrelor superioare le afectează pe femei mai mult decât pe bărbaţi, în mare parte datorită tipului de muncă pe care o efectuează;
• Lucrătorii în vârstă din Europa raportează mai multe probleme AMS;
• Lucrătorii care au servicii precare, cum sunt cei cu durată determinată de muncă sau angajaţi prin contracte cu agenţii, sunt expuşi semnificativ mai mult la activităţi repetate şi la muncă în poziţii dureroase sau obositoare.

Prevenirea afecţiunilor musculo-scheletice

Abordarea europeană a prevenirii afecţiunilor musculo-scheletice  este următoarea:

• Se elimină riscul de AMS  (de exemplu, prin automatizarea sau mecanizarea sarcinii).
• Se determină riscurile de AMS care nu pot fi eliminate.
• Se combat riscurile de AMS la sursă.
• Se adaptează munca la persoană, în special prin proiectarea locurilor de muncă, alegerea echipamentelor de lucru şi alegerea metodelor de lucru şi de producţie.
• Se adaptează muncă la progresul tehnic.
• Se înlocuieşte riscul, prin înlocuirea sarcinilor cu risc ridicat cu unele cu risc mai mic sau fără risc.
• Se elaborează o politică de prevenire globală, coerentă, care să cuprindă tehnologia, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor legaţi de mediul de muncă.
• Se acordă prioritate măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală.
• Se dau lucrătorilor instrucţiuni adecvate.

Evaluarea riscurilor de afecţiuni musculo-scheletice pentru lucrători

Pentru prevenirea efectivă a afecţiunilor musculo-scheletice, trebuie să fie identificaţi factorii de risc de la locul de muncă, apoi trebuie luate măsuri practice pentru prevenirea sau reducerea riscurilor. Aceasta se numeşte evaluarea riscurilor. Întrebările la care trebuie să se răspundă atunci când se analizează riscurile sunt:

• Care sunt cauzele?
• Care sunt problemele?
• Ce trebuie făcut? 

Pentru a găsi o soluţie eficientă a unei probleme musculo-scheletice este foarte important să se observe cu atenţie situaţia reală de la locul de muncă, deoarece mulţi factori variază de la o activitate la alta şi fiecare loc de muncă este diferit. Trebuie acordată atenţie tuturor factorilor de risc posibili, în special dacă o combinaţie de factori poate crea un risc. Trebuie să fie consultaţi lucrătorii.

Când se analizează elementele care pot mări riscul de AMS, se ia în considerare:

• Încărcătura
• Locul de muncă
• Lucrătorul
• Sarcina

Încărcătura

• Încărcătura este grea?
• Încărcătura este incomod de ridicat sau de mutat, limitează vederea sau este dificil de ţinut?
• Este o încărcătură vie (de exemplu, un animal sau un lichid care se mişcă într un container)?

Locul de muncă

• Locul de muncă este dezordonat, cu lucruri peste care trebuie să treci?
• Există spaţiu suficient pentru a se efectua munca?
• Solul sau pardoseala prezintă denivelări?
• Pardoseala este alunecoasă sau cu suprafaţa instabilă?
• Condiţiile de iluminat sunt slabe?
• Mediul de muncă (de exemplu, temperatura, umiditatea, vântul) afectează munca)?
• Dacă sarcina se efectuează în poziţie aşezat, este această poziţie potrivită?

Lucrătorul

• Este capabil lucrătorul, din punct de vedere fizic să efectueze sarcina?
• Lucrătoarea este însărcinată sau lucrătorii au o problemă de sănătate deosebită care poate să îi expună la risc?
• Lucrătorul ştie ce trebuie să facă şi cum să ,manipuleze sarcinile?
• Lucrătorul are echipament individual de protecţie sau îmbrăcăminte care poate să-l stânjenească la efectuarea sarcinii?
• Lucrătorul este expus vibraţiilor, presiunii sau stresului care pot mări riscul de apariţie a bolii?
• Lucrătorul are timp suficient de recuperare între sarcini?
• Lucrătorul este obosit când efectuează sarcina?
• Lucrătorul poate păstra ritmul de muncă?

Sarcina

• Sarcina necesită mişcări repetitive?
• Sarcina necesită mişcări incomode, forţă, răsucire, inclusiv strângere, ciocănire sau zdrobire?
• Sarcina cere manevrarea încărcăturilor la distanţă de corp?
• Activitatea cere o poziţie incomodă cum ar fi aplecarea sau întinderea în sus?
• Sarcina cere ca încărcăturile să fie ridicate sau cărate la distanţe excesive?

Plângerile personalului sau numărul de zile de CM arată că există o problemă. Se analizează dacă munca nu poate fi automatizată sau reorganizată pentru a evita necesitatea manipulărilor  manuale. Pentru identificarea tuturor riscurilor, trebuie să fie analizate toate capacităţile lucrătorilor şi mediul de muncă. Se includ, manipularea, căratul, împingerea şi tragerea încărcăturilor, precum şi ridicarea acestora. 

Dacă sarcina nu poate fi eliminată şi este posibil să fie efectuată manual (de exemplu, cu riscuri reduse), o parte importantă a planului de prevenire o constituie instruirea şi informarea. 

Combaterea riscurilor de AMS

Dacă evaluarea generală efectuată identifică riscuri datorită încărcăturilor manipulate manual, trebuie să:

• eliminaţi activitatea dacă este rezonabil să faceţi acest lucru;
• determinaţi operaţiile care nu pot fi evitate;
• luaţi măsuri pentru reducerea riscului de rănire.

Rezolvarea problemelor AMS va implica adesea o combinaţie de acţiuni, incluzând

• Măsuri fizice – modificarea locului de muncă sau a încărcăturii
• Schimbarea metodelor de muncă
• Informarea şi instruirea lucrătorului.

Adesea, costurile acestor soluţii sunt mici şi sunt întotdeauna infime în comparaţie cu costurile incapacităţii şi a rănilor dureroase. Reducerea riscurilor datorate manipulării manuale va îmbunătăţi eficienţa sarcinii, va reduce costurile şi va îmbunătăţi motivarea personalului. 

Soluţii simple

Adesea, soluţiile fizice pentru problemele manipulării manuale costă puţin şi sunt uşor de aplicat.

Pârghii
Simpla utilizare a pârghiilor poate fi o soluţie foarte ieftină şi eficientă. Exemple de situaţii în care puteţi utiliza pârghii sunt: 

• efectuarea unor ajustări minore când se fixează maşini montate cu legături sau porţi suspendate;
• înaintarea puţin câte puţin pe orizontală a unui element greu, cum este un rezervor de apă;
• utilizarea unui stâlp de rezervă sau a unei bare de fier când se îngrădesc stâlpii scoşi, firele întinse etc.;
• unelte speciale pentru ridicarea capacelor de canal;
• chei cu mânere lungi sau mânere extensibile la unele unelte (având grijă să nu se deterioreze sau să se stângă prea tare bolţurile, etc.). 

Platforme
Mese sau platforme, inclusiv unele temporare, vă pot ajuta să vă asiguraţi că lucraţi la înălţimea cea mai bună. Puteţi utiliza:

• o „bancă” rabatabilă peste rama din faţă a tractorului, pentru activitatea de întreţinere într un loc îndepărtat;
• un cărucior sau un montaj rabatabil pe tractor care să susţină o cutie de scule  grea, la o înălţime convenabilă pentru a evita ridicarea acesteia;
• o bancă înlocuitoare, de exemplu din baloturi de paie care să facă mai uşoară sarcina de administrare a şeptelului;
• stocarea greutăţilor tractorului la aceeaşi înălţime ca şi rama de montare, de exemplu pe paleţi (dacă nu puteţi să le manevraţi mecanic). 

Contragreutăţi şi energie stocată
Utilizarea, ca ajutor,  a unei contragreutăţi sau a energiei potenţiale:

• Analizaţi aplicarea unei contragreutăţi pentru a ajuta la ridicarea unor încărcături cum sunt capacele grele de canal. Aveţi grijă să nu compromiteţi securitatea copiilor dacă un capac este fixat numai prin greutate.
• Potriviţi şi menţineţi dispozitivele de la uşile din spate (contragreutăţi, arcuri, etc.) la transportoarele de animale. 

Metode de îmbunătăţire a sarcinii de legare a echipamentelor la tractoare:

• Amplasaţi echipamentele cu precizie, utilizând un plan înclinat care să vă uşureze munca.
• Menţineţi şi utilizaţi o casetă de orientare cu legătură în trei puncte şi reglare la legătura de sus.
• Utilizaţi sisteme de ataşare/detaşare rapidă, de exemplu, cu o ramă în formă de „A”.
• Analizaţi utilizarea blocurilor de greutăţi cu auto-ataşare şi demontare în loc de greutăţi frontale individuale. 

Informaţii suplimentare

Informaţii suplimentare privind măsurile practice pentru prevenirea AMS se pot obţine din fişa informativă nr.4 a Agenţiei – Prevenirea afecţiunilor musculo-scheletice legate de profesie (http://www.protectiamuncii.ro/publications/factsheet_04.shtml)