Femeile în agricultură

• Introducere
• Includerea femeilor în evaluarea riscului
• Promovarea sensibilităţii la gen
• Informaţii suplimentare

Introducere

• Sectorul agricol este un sector în care încă sunt angajate multe femei.
• Mult mai multe femei contribuie la acest sector ca soţii, partenere sau membri de familie. Este posibil ca acestea să nu fie cuprinse în legislaţia securităţii şi sănătăţii în muncă.
• În sectorul agricol, femeile sunt concentrate în funcţii inferioare.
• Deşi rata accidentelor este mai mare decât la bărbaţi, în acest sector atât bărbaţii cât şi femeile prezintă niveluri ridicate de accidente.

În general, femeile din familiile de lucrători agricoli sunt:

• 38 % din lucrătorii din familie;
• mai în vârstă decât bărbaţii;
• lucrează mai puţin decât o normă întreagă (86 %);
• soţia proprietarului (trei din patru soţi sunt femei; aproape numai unul dintre proprietari este femeie); şi
• conduc ferme mici.

În UE, sectorul agricol este ale cincilea mare angajator atât al bărbaţilor cât şi al femeilor, circa 5% din totalul forţei de muncă şi al şaptelea mare angajator al femeilor, având angajate 3% din femei. În Grecia şi Portugalia, agricultura este încă principalul angajator al femeilor . De asemenea, multe femei, contribuie ca soţii sau parteneri ai fermierilor, iar munca sezonieră, temporară, de exemplu în perioada de recoltare, este probabil un aspect important al activităţii femeilor în acest sector.

În mod tradiţional, o fermă din Europa este o problemă de familie, lucrată adesea de un cuplu, soţia ajutându şi soţul cu numeroase sarcini zilnice.  Dintre lucrătorii din familie în agricultură, 38% sunt femei.  Probabil că există o discriminare considerabilă a femeilor în ceea ce priveşte activităţile.  În sectorul agricol, femeile sunt concentrate în activităţi inferioare . În general femeile care conduc ferme sunt mai în vârstă şi au un nivel de instruire în agricultură mai scăzut decât al bărbaţilor. 

Multe femei care sunt parteneri în familiile, care conduc activităţi în ferme şi nu sunt angajate, pot să se găsească în afara obiectului legislaţiei de securitate şi sănătate. Unele state membre, cum este Marea Britanie, au hotărât ca, în ceea ce priveşte aplicarea legii securităţii şi sănătăţii, să trateze aceşti lucrători din ferme ca angajaţi şi au cuprins acest element în indicaţiile pentru sectorul respectiv.

Femeile care lucrează în agricultură pot fi expuse la aceleaşi pericole şi riscuri ca şi lucrătorii bărbaţi, dar sunt expuse şi la unele riscuri suplimentare, în special în ceea ce priveşte reproducerea (de exemplu de la pesticide  şi agenţi biologici).  În plus, femeile sunt expuse unui risc mai mare la muncă, legat de tulburări ale gâtului şi membrelor superioare.

Includerea femeilor în evaluarea riscului

În multe cazuri evaluările riscurilor nu diferă de la bărbaţi la femei. Totuşi, trebuie să se ţină seama de diferenţele de gen în cazul în care femeile sunt expuse la un risc mai mare, cum ar fi activităţile care produc tulburări ale gâtului şi membrelor superioare sau riscuri legate de reproducere.

Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de lucru atât ale bărbaţilor cât şi ale femeilor sunt necesare eforturi continue. Totuşi, considerarea unei abordări de „gen neutru” a evaluării riscurilor şi prevenirii acestora poate avea ca rezultat riscuri care pentru femei sunt subestimate sau chiar ignorate.

Elemente cheie pentru evaluarea pericolelor legate de gen:

• O implicare pozitivă şi tratarea cu seriozitate a elementelor legate de gen
• Considerarea situaţiei reale de lucru
• Implicarea lucrătorilor, femei şi bărbaţi, în toate etapele
• Evitarea presupunerilor prealabile privind pericolele existente şi persoanele expuse riscurilor

Evaluarea riscurilor trebuie să ţină seama de elementele, diferenţele şi inegalităţile legate de gen. Activitatea, organizarea acesteia şi echipamentele utilizate trebuie să fie alese astfel încât să se potrivească persoanelor şi nu invers. Acest principiu este urmat cu sfinţenie în legislaţia UE. Legislaţia cere angajatorilor să efectueze managementul riscurilor pe baza evaluării lor şi acesta se poate împărţi în cinci etape:

• Identificarea pericolelor
• Evaluarea riscurilor
• Punerea în practică a soluţiilor
• Controlul
• Analiza

În fiecare dintre aceste etape trebuie ţinut seama de elementul gen.

Identificarea pericolelor.

Include genul prin:

• considerarea pericolelor preponderente în serviciile dominate atât de bărbaţi cât şi de femei;
• căutarea pericolelor pentru sănătate, precum şi pentru securitate;
• anchetarea lucrătorilor bărbaţi şi femei, în mod structurat, despre problemele pe care le au  în munca lor;
• evitarea unor presupuneri iniţiale despre ceea ce poate fi  ‘fără importanţă’;
• considerarea întregii forţe de muncă, de exemplu, oameni de serviciu, recepţioneri;
• luarea în considerare a lucrătorilor cu program redus, temporari sau ai agenţiei şi a celor care în momentul evaluării erau în concediu medical;
• încurajarea femeilor să raporteze elemente despre care cred că le pot afecta securitatea şi sănătatea în muncă, precum şi probleme de sănătate care pot fi legate de muncă;
• căutarea şi solicitarea unor elemente mai largi ale muncii şi sănătăţii. 

Evaluarea pericolelor

Include genul prin:

• examinarea activităţii reale care se efectuează şi a contextului real al muncii;
• eliminarea presupunerilor despre expunere bazate numai pe descrierea activităţii sau denumirea acesteia;
• acordarea atenţiei problemelor legate de gen în stabilirea priorităţilor riscurilor clasificate în mari, medii şi mici;
• implicarea lucrătoarelor femei în evaluarea riscurilor. Considerarea utilizării unor cercuri de sănătate şi metode de elaborare a hărţilor riscurilor. Intervenţii privind ergonomia şi stresul pot oferi unele metode;
• asigurarea celor care efectuează evaluările cu informaţii şi instruiri suficiente privind elementele de gen în securitatea şi sănătatea în muncă (SSM);
• asigurarea faptului că instrumentele şi uneltele utilizate pentru evaluare includ elemente relevante pentru lucrători, atât bărbaţi cât şi femei. Dacă nu, trebuie adaptate;
• informarea evaluatorilor externi că trebuie să aibă o abordare sensibilă la gen şi verificarea faptului că pot face aceasta;
• acordarea atenţiei problemelor de gen atunci când se analizează implicaţiile SSM ale modificărilor prevăzute pentru locurile de muncă. 

Punerea în practică a soluţiilor

Include genul prin:

• urmărirea eliminării riscurilor la sursă, pentru a realiza un loc de muncă sigur şi sănătos pentru toţi lucrătorii. Aceasta include riscurile pentru reproducere;
• acordarea atenţiei diverselor populaţii şi adaptarea activităţii şi măsurilor prevenite la lucrători. De exemplu, alegerea echipamentelor de protecţie conform necesităţilor individuale, potrivite pentru femei şi pentru bărbaţii „care diferă de bărbatul mediu”;
• implicarea lucrătoarelor femei în luarea deciziilor şi la punerea în practică a soluţiilor;
• asigurarea faptului că lucrătoarele femei primesc, la fel ca bărbaţii, informaţii şi instruire în SSM, relevante pentru activităţile pe care le efectuează, condiţiile de lucru şi efectele asupra sănătăţii. 

Controlul şi analiza

De exemplu, includ genul prin:

• asigurarea participării lucrătoarelor femei la controlul şi analiza proceselor;
• cunoaşterea noilor informaţii despre elementele de sănătate în muncă, legate de gen. 

Supravegherea sănătăţii poate face parte atât din evaluarea pericolelor cât şi din control:

• include supravegherea adecvată activităţilor lucrătorilor bărbaţi şi femei;
• are grijă de elaborarea unor ipoteze, de exemplu bazate pe denumirea activităţii, despre persoanele care trebuie incluse în activităţile de control;
• înregistrarea accidentelor este o parte importantă atât a evaluării riscurilor cât şi a controlului;
• încurajarea înregistrării elementelor de sănătate în muncă, precum şi a accidentelor. 

Promovarea sensibilităţii la gen în managementul SSM

• Revizuirea politicilor de securitate, incluzând în mod specific luarea în considerare a genului, precum şi obiectivele şi procedurile relevante
• Asigurarea unei abordări sensibile la gen a serviciilor de sănătate în muncă interne şi externe utilizate
• Furnizarea evaluatorilor riscului, managerilor şi supervizorilor, reprezentanţilor sindicatelor, comitetelor de securitate etc., a unor instruiri şi informaţii relevante privind elementele legate de gen în ceea ce priveşte riscurile pentru securitate şi sănătate
• Legarea securităţii şi sănătăţii în muncă  în toate activităţile de egalitatea la locul de muncă, inclusiv planuri de egalitate
• Căutarea modurilor de încurajare a implicării mai mari a femeilor în comitetele de securitate. De exemplu, şedinţele se ţin la orele la care pot participa şi femeile? 

Informaţii suplimentare

Raportul Agenţiei 209 Elemente de gen în securitate şi sănătate în muncă – O trecere în revistă (Gender issues in safety and health at work — A review) furnizează mai multe informaţii privind riscurile pentru lucrătoarele femei şi prevenirea lor.

Site-ul Agenţiei are o secţiune dedicată furnizării legăturilor cu informaţii suplimentare legate de  femei şi SSM (women and occupational safety and health)



Fişa informativă nr.42 a Agenţiei - Problematica apartenenţei la gen: in domeniul SSM http://www.protectiamuncii.ro/publications/factsheet_42.shtml

Fişa informativă nr.43 a Agenţiei: Integrarea apartenenţei la gen în evaluarea riscurilor: http://www.protectiamuncii.ro/publications/factsheet_43.shtml