ÎNTREBĂRI FRECVENTE ŞI RĂSPUNSURI

1) Care sunt principalele domenii ale agriculturii şi silviculturii?

Sectoarele agriculturii şi silviculturii cuprind cultivarea cerealelor, creşterea animalelor, exploatarea lemnului şi a altor plante şi animale dintr o fermă în habitatul natural al acestora, excluzând vânătoarea. Activitatea agricolă exclude orice prelucrare ulterioară a produselor agricole.

2) Care este legislaţia relevantă pentru domeniul agriculturii?

Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 iunie 1989, referitoare la introducerea măsurilor pentru încurajarea îmbunătăţirilor securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor, este numită uneori „directiva cadru”. Această directivă, preluată ca lege în toate statele membre, are mai multe cerinţe cheie.

• Angajatorii trebuie să evalueze riscurile pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor. În lumina rezultatelor obţinute din această evaluare, angajatorii trebuie să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea riscurilor în muncă.
• Fiecare angajator trebuie să asigure sănătatea şi securitatea lucrătorilor în fiecare aspect legat de muncă.
• Angajaţii au dreptul să fie consultaţi de angajatorul lor.
• Lucrătorii au dreptul să primească instruire adecvată şi specializată în probleme legate de sănătate şi securitate.
• În situaţia unui pericol grav şi imediat care nu poate fi evitat, lucrătorii pot opri lucrul şi părăsi locul de muncă.
• De asemenea, angajaţii sunt responsabili pentru cooperarea în probleme de SSM şi respectarea acestor măsuri.

De asemenea, există Directive relevante pentru:

• Locuri de muncă(89/654/CEE)
• (Aceasta nu se aplică în câmpuri, păduri şi alte terenuri care fac parte dintr o exploatare agricolă sau forestieră, dar sunt situate departe de clădirile exploatărilor).
• Agenţi cancerigeni (90/394/CEE)
• Agenţi biologici (2000/54/CE)
• Agenţi chimici (98/24/CE)
• Manipulare manuală (90/269/CEE)
• Echipamente de muncă (89/655/CEE)
• Echipamente individuale de protecţie (89/656/CEE)

Directivele sunt preluate în legislaţia naţională de către statele membre, care pot să aibă şi propria legislaţie specifică. Prin urmare, este important să vă asiguraţi că ştiţi care este legislaţia aplicabilă în statele dumneavoastră, consultând autoritatea relevantă (se poate obţine la: http://osha.europa.eu/about/partners/focal_points).

Sănătate şi securitate: cine este responsabil?

Angajatorii au responsabilitatea de a respecta cerinţele legale pentru sănătate şi securitate la locul de muncă. De asemenea, angajaţii au un rol de jucat în realizarea unor standarde bune de sănătate şi securitate.

De ce trebuie să fie implicaţi angajaţii?

Consultarea forţei de muncă este o cerinţă. Articolul 7 din Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 iunie 1989, referitoare la introducerea măsurilor de promovare a îmbunătăţirii stării de sănătate şi securitate a lucrătorilor afirmă că „... angajatorul trebuie să numească unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de prevenire a riscurilor în muncă din întreprindere şi/sau unitate.” Reprezentanţii lucrătorilor au un rol important şi drepturi legale specifice. Angajaţii trebuie să fie consultaţi cu privire la măsurările de sănătate şi securitate, precum şi înainte de introducerea tehnologiilor sau produselor noi.

Utilizarea cunoştinţelor lucrătorilor asigură identificarea corectă a pericolelor şi a soluţiilor practice aplicabile.

Ce este evaluarea riscurilor?

Angajatorii sunt obligaţi să evalueze riscurile pentru securitate şi sănătate şi să ia măsuri pentru îmbunătăţirea nivelului de protecţie a lucrătorilor. Acest proces se numeşte evaluarea riscurilor şi implică identificarea pericolelor şi evaluarea riscului asociat.

Cine trebuie să fie responsabil cu evaluarea riscurilor?

Nivelul la care se va face evaluarea riscurilor şi la care va avea loc gestionarea riscurilor variază în funcţie de statul membru şi de tipul de fermă, exploatare forestieră sau altă întreprindere agricolă. Nu este posibil să existe o evaluare a riscurilor generală. Trebuie analizate pericole specifice, după cum este cazul, iar evaluarea riscurilor în activitatea forestieră va fi diferită de cea a unei ferme care creşte animale.

Persoana desemnată să efectueze evaluarea riscurilor trebuie să cunoască atât procesul de evaluare a riscurilor cât şi tipul de muncă analizat. Cooperarea cu forţa de muncă este vitală. Orice acţiune necesară pusă în evidenţă de evaluarea riscurilor trebuie să fie aplicată practic, cu efect imediat.

Ce sunt pericolul, riscul şi vătămarea?

Un pericol este orice poate cauza o vătămare
Riscul este posibilitatea de a se produce o vătămare
Vătămarea este o consecinţă negativă pentru securitate şi sănătate (de exemplu, rănire sau boală)

Cum se efectuează o evaluare a riscului?

Evaluarea riscului poate fi împărţită într-o serie de etape.

1 – Se identifică pericolele
2 – Se decide cine poate fi vătămat şi cum
3 – Se evaluează riscurile şi se decide acţiunea

Pentru efectuarea evaluării riscurilor nu există reguli fixe, chiar dacă întotdeauna trebuie să se ţină seama de unele norme bine definite, cum sunt legislaţia, reglementările, normele tehnice, codurile de practică, principiile ierarhice ale prevenirii riscurilor, etc., împreună cu proceduri care iau în considerare:
 

• Identificarea pericolelor în fiecare aspect al muncii.
• Identificarea tuturor persoanelor care pot fi expuse la acele riscuri.
• O evaluare a riscurilor, care să ţină seama de siguranţa şi caracterul adecvat al măsurilor preventive existente.
• Alegerea dintre măsurile preventive noi, potenţiale, a celor care trebuie să fie introduse pentru a elimina sau reduce riscurile, luând drept indicaţii ceea ce se consideră o bună practică curentă.
• Determinarea măsurilor de prevenire care se adoptă. 

În timpul etapei de evaluare, trebuie să fie analizate toate riscurile existente la locul de muncă. În particular, în agricultură este necesar să se considere – printre alţii – următorii factori de risc (aceasta nu este o listă completă):

Utilizarea echipamentelor de muncă

• Tractoare, maşini agricole autopropulsate sau remorcate şi mecanisme uşoare.

Metode de lucru şi amplasarea instalaţiilor

• Suprafeţe periculoase (margini ascuţite, colţuri, vârfuri, suprafeţe abrazive, părţi ieşite în afară).  
• Lucrul la înălţime.
• Servicii care implică ridicare, manipulare manuală sau poziţii proaste de lucru.

Utilizarea electricităţii

• Sisteme electrice, inclusiv sistemele principale de alimentare şi circuitele de iluminat. 
• Utilizarea echipamentelor electrice portabile.  
• Lucrul în apropierea unor linii aeriene de curent electric.
• Riscuri de foc sau explozie produse de electricitate.  

 
Expunerea la substanţe periculoase sau prepararea acestora

• Inhalarea, ingestia şi absorbţia prin piele a substanţelor care sunt un risc pentru sănătate, inclusiv substanţele care sensibilizează. 
• Utilizarea materialelor inflamabile şi explozive.
• Lipsa de oxigen (asfixiere).
• Prezenţa substanţelor corozive. 

Expunerea la agenţi fizici

• Expunere la zgomot.
• Expunere la vibraţii mecanice.

Expunere la agenţi biologici

• Expunere la bacterii, ciuperci, insecte şi viruşi transmişi de la animale, paraziţi şi căpuşe de oaie (zoonoze);
• Riscuri de probleme respiratorii datorate microorganismelor şi insectelor din praful organic de cereale, lapte praf, făină, condimente;
• Alte substanţe care produc sensibilitatea sistemului respirator sunt: pielea şi urina animalelor; plantele decorative; unele alimente, plante şi legume (de exemplu, praful de boabe de cafea, proteinele din ouă, praful de făină şi cereale, fructele, legumele, peştele, fructele de mare, praful de boabe de fasole soia, condimentele); insectele de depozit; mucegaiul; unele prafuri de lemn inclusiv din plăcile aglomerate; şi fibrele textile (de exemplu, în sericicultură).
• Expunere la substanţe care produc sensibilitate, care cauzează boli respiratorii alergice cum este alveolita alergică extrinsecă care apare la fermieri sau la crescătorii de păsări.
• Expunere la substanţe care produc sensibilitatea pielii, determinând o reacţie alergică, incluzând proteine animale din urină şi mătreaţă; făină; şi unele legume, plante şi condimente. 

Factori de mediu

• Temperatura, umiditatea, ventilaţia şi expunerea la soare.

Organizarea muncii

• Factori influenţaţi de procesele de muncă, cum sunt munca continuă şi munca în singurătate efectuată departe de alte spaţii locuite. 

Manipularea vitelor

• Manipularea vitelor implică un risc de rănire de la lovituri şi împungeri cu coarnele.

3) Care sunt principalele probleme de sănătate şi boli profesionale cauzate de munca în agricultură?

Agricultura necesită efectuarea unei game largi de sarcini. Acest lucru conduce, la rândul său, la o gamă largă de riscuri pentru sănătatea lucrătorilor. În funcţie de riscuri, pot apare probleme specifice ale sănătăţii, precum şi boli profesionale:

Boli respiratorii:

• Boli respiratorii alergice, de exemplu:
• alveolita alergică extrinsecă la fermieri,
• alveolita alergică extrinsecă la crescătorii de păsări,
• astmul prafului de cereale.
• Alte probleme respiratorii, de exemplu:
• fumuri (agenţi fumiganţi) în sere pot cauza chiar asfixiere,
• expunerea la praf de cereale poate cauza sindromul toxicităţii prafului organic,
• ciuperci, reziduuri chimice, particule din sol şi alergeni care toate determină boli respiratorii.

Boli de piele

• Contactul pielii cu substanţe chimice sau expunerea prelungită la radiaţia UV (lumină solară) pot avea efecte dermatologice cum sunt:
• dermatite de contact iritante şi/sau alergie,
• dermatite induse de soare,
• arsuri,
• melanoame,
• cancerul pielii, etc.

Afecţiuni musculo-scheletice (AMS):

• ridicarea greutăţilor mari şi tehnici necorespunzătoare de manipulare manuală
• expunerea la vibraţii pe durata conducerii vehiculelor agricole şi a utilizării echipamentelor,
• poziţii incomode în timpul recoltării etc.

Zgomot:

• Expunerea la zgomot poate conduce la pierdere de auz, de exemplu, de la:
• maşini staţionare
• maşini mobile
• vite

Expunere la pesticide:

• a fost asociată cu mai multe probleme de sănătate incluzând:
• boli cancerigene acute sau cronice, care cauzează cancer la cap, stomac, pancreas , etc,;
• boli imunologice;
• boli neurotoxice;
• efecte toxice asupra aparatului de reproducere;
• leucemie, şi;
• limfom.

Agenţi biologici:

• Expunerea la agenţii biologici pot cauza, în unele cazuri:
• tuberculoză,
• tetanos,
• antrax,
• bruceloză,
• leptospiroză, etc.

Stres termic:

• poate fi o cauză importantă a complicaţiilor pentru sănătate, în special pentru lucrătorii din locuri cu climă caldă.

4) Care sunt cele mai frecvente accidente în agricultură?

Principalele cauze ale accidentelor sunt

• transportul (călcat de maşină sau răsturnarea maşinii);
• cădere de la înălţime (prin acoperişuri fragile, copaci etc);
• loviţi de obiecte în mişcare sau în cădere (baloţi, copaci etc);
• prinşi de ceva care se dărâmă sau se rostogoleşte;
• accidente produse de vite;
• asfixiere / înec.

Multe accidente din ferme se produc în timpul activităţii de reparaţii sau întreţinere şi de îngrijire a animalelor. Accidentele care implică animale sunt frecvente dar, de obicei, nu sunt grave. Majoritatea accidentelor implică maşinile agricole. Cea mai frecventă maşină implicată în accidente la fermă este tractorul, în principal cu lucrători mai în vârstă. Cel mai frecvent mecanism de producere a accidentelor la tractoare este răsturnarea, adesea implicând remorcarea. În ţările în care tractoarele au fost echipate cu sistem de protecţie împotriva răsturnării, accidentele cauzare de răsturnare s-au redus dramatic.

5)  Cum pot fi copiii ucişi accidental, răniţi grav sau expuşi la riscuri pentru sănătate în agricultură?

Adesea, copiii pot fi întâlniţi în ferme ca vizitatori autorizaţi sau neautorizaţi sau pentru că locuiesc acolo. Dacă adulţii nu au suficientă grijă să i protejeze, copiii pot muri, pot fi răniţi sau se pot îmbolnăvi fiind expuşi la pericolele existente la locurile de muncă din agricultură.

În ferme există multe pericole care pot cauza moartea, răniri majore sau boli ale copiilor.

• Copiii care şi însoţesc părinţii la muncă sunt expuşi riscului de a cădea din maşini sau de a fi loviţi de acestea. Acest lucru se întâmplă în special dacă operatorul maşinii este distrat, nu şi dă seama că poziţia copilului este periculoasă sau că acesta se află în apropierea vehiculului.
• Multe decese ale copiilor se produc datorită asfixierii sau înecului în bazine, rezervoare, decantoare de noroi sau magazii de cereale deoarece copiii sunt curioşi şi doresc să exploreze aceste zone, dacă nu sunt împiedicaţi s o facă.
• Copiii pot fi zdrobiţi de obiectele grele care nu sunt fixate şi cad peste ei neaşteptat. Mâinile, braţele, picioarele sau labele picioarelor le pot fi prinse şi rănite dacă dispozitivele de protecţie mecanice nu i împiedică să vină în contact cu maşina în mişcare.
• Copii pot fi omorâţi sau răniţi datorită căderilor de pe acoperişuri, clădirile fermei sau alte structuri, pe care se suie când se joacă sau când explorează locuri noi.
• Dacă nu sunt supravegheaţi de un adult tot timpul, copiii pot fi omorâţi sau răniţi de contactul cu animalele din fermă. De asemenea, se pot infecta cu boli sau organisme care pot trece de la animale la copii.
• Copiii pot fi expuşi la substanţe chimice periculoase şi pesticide care se utilizează în mod constant şi sunt stocate în ferme.
• Copiii sunt expuşi la risc de foc atunci când se joacă în fân, paie sau cu alte substanţe inflamabile.

Toate aceste pericole pot omorî şi răni şi pe adulţi sau îi pot îmbolnăvi, astfel că riscurile trebuie să fie identificate şi să se ia măsuri practice pentru reducerea lor. În plus, vor fi necesare măsuri specifice pentru protecţia copiilor de aceste pericole din ferme.

Pentru informaţii suplimentare
http://www.hse.gov.uk/pubns/indg340.pdf
http://www.hse.gov.uk/pubns/as10.pdf

6) Cum pot fi tinerii lucrători din ferme răniţi accidental sau expuşi la riscuri în agricultură?

Tinerii lucrători agricoli întâmpină răniri mai grave şi mai multe decât populaţia de tineri lucrători în general. S-a sugerat că aceste valori mai mari se datorează lipsei de experienţă în activitatea respectivă sau metodei de lucru, unui mediu de muncă mai periculos şi riscului unei comportări cauzată de sentimentului de invincibilitate al tinerilor.

Este important ca toţi lucrătorii tineri să fie instruiţi şi să fie supravegheaţi în mod adecvat.

În agricultură există situaţii diferite pentru lucrătorii tineri care pot crea riscuri pentru securitatea şi sănătatea lor. Ei pot fi răniţi în timpul serviciului, când locuiesc în ferme, când vizitează ferme sau când îşi însoţesc părinţii sau adulţii pe teren.

În ferme, copii pot efectua sarcini care nu sunt corespunzătoare vârstei lor. În comparaţie cu adulţii, lucrătorii tineri pot fi lipsiţi de experienţă, mărime şi forţă fizică, precum şi atenţie pentru muncă. Pentru lucrătorii tineri echipamentele de lucru sunt deosebit de periculoase. Deoarece maşinile sunt proiectate pentru adulţi, lucrătorii tineri pot avea vizibilitate redusă în cabinele operatorilor şi pot să nu ajungă la butoanele şi manetele de control. De acest lucru trebuie să se ţină seama atunci când se evaluează riscurile şi când sunt instruiţi lucrătorii tineri.

7) Care sunt riscurile pentru securitatea şi sănătatea în muncă pentru lucrătorii imigranţi / sezonieri?

Europa este acea parte a lumii care atrage cel mai mare număr de lucrători imigranţi – circa 30 de milioane împreună cu familiile lor. Agricultura este unul din principalele sectoare care angajează lucrători imigranţi şi una dintre caracteristicile agriculturii este că se bazează pe aceştia, în special pentru activităţile sezoniere unde poate fi necesară o forţă de muncă numeroasă, care să fie disponibilă repede şi pentru perioade scurte.
 
Lucrătorii imigranţi sunt expuşi la aceleaşi riscuri ca şi ceilalţi lucrători, locuitori ai acelor zone, sezonieri în agricultură.  Totuşi, datorită dificultăţilor de obţinere a permiselor de lucru şi de rezidenţă în multe ţări europene, mulţi lucrători imigranţi lucrează pe piaţa „neagră”, neoficială. Munca acestora nu se declară şi, ca urmare, ei pot fi plătiţi prost, pot avea locuinţe şi condiţii de viaţă proaste. Aceşti lucrători nu vor avea contribuţii de asigurări sociale şi deci nu au protecţie socială şi adesea sunt supuşi abuzurilor şi exploatării. În unele cazuri concentraţia imigranţilor în zonele rurale creează neplăceri în rândul populaţiei locale şi chiar incidente rasiste sau violente. 
 
În afară de salariile mai mici, discriminare la angajare şi condiţii proaste de trai, în mod frecvent aceştia au condiţii de sănătate şi securitate mai proaste decât membrii naţiunilor UE. Lucrătorii imigranţi şi sezonieri sunt utilizaţi în agricultură pentru munci necalificate şi lucrează multe ore. În unele subsectoare agricole, cum sunt serele, unde condiţiile de sănătate şi securitate pot fi adesea slabe, lucrătorii imigranţi sunt singurul personal.
 
Puţini lucrători din agricultură primesc instruire de securitate şi puţini utilizează protecţia eficientă. Lipsa de familiaritate cu unele dintre tehnologiile utilizate şi pericolele acestora (chimice, biologice, mecanice, ergonomice, ... etc.) face aceşti oameni mai vulnerabili. Caracterul sezonier al muncii şi rotaţia permanentă a lucrătorilor, obstacolele de limbă, slaba comunicare şi atitudini diferite faţă de securitatea în muncă contribuie la înrăutăţirea riscurilor legate de muncă.
 
Expunerea la pesticide şi la alte produse chimice este o problemă obişnuită şi aceasta a fost legată de depresie, tulburări neurologice şi avorturi la lucrătorii imigranţi din Spania. De asemenea, este mare incidenţa altor răniri la persoanele care lucrează în sere: sunt frecvente afecţiunile musculare şi durerile de spate, deshidratarea şi afecţiuni ale inimii legate de temperaturile ridicate.

8) Cum trebuie să fie tratate problemele de Securitate şi Sănătate în Muncă, la fermele familiale mici?

Fermele familiale mici pot avea numai un număr limitat de persoane care să facă toată munca necesară şi pot, de asemenea, să ceară copiilor să muncească în perioadele aglomerate în timpul plantărilor sau recoltărilor. De asemenea, în aceste perioade se pot utiliza în mare măsură lucrători ocazionali, unii dintre ei lucrând foarte multe ore şi prin urmare expunerea la pericole va fi prelungită.

Deoarece la o fermă familială mică toţi trebuie să efectueze multe activităţi, securitatea şi sănătatea pot fi neglijate în favoarea altor solicitări. Acest lucru poate avea drept consecinţe nu numai răniri, boală sau chiar deces, dar poate fi foarte păgubitor pentru afacere. Dacă o persoană se îmbolnăveşte sau este rănită, munca ce trebuie efectuată poate fi prea multă ca să poată fi preluată de restul membrilor de familie.

Responsabilitatea pentru securitate şi sănătate trebuie să fie împărţită şi fiecare trebuie să aibă grijă de securitatea celuilalt. Trebuie să se fixeze perioade regulate şi să fie utilizate pentru discutarea în familie a elementelor practice ale securităţii şi sănătăţii. Acestea trebuie să fie combinate cu instruire privind evaluarea şi reducerea riscurilor.

Dacă indivizii lucrează singuri trebuie avut grijă să se verifice regulat starea lor de bine. În plus, când un individ lucrează singur, întotdeauna trebuie să cheme un alt lucrător dacă sarcina depăşeşte capacitatea sa sau dacă expune lucrătorul la un risc mai mare.

Pentru informaţii suplimentare
http://www.hse.gov.uk/agriculture/

9) Care sarcini din agricultură cauzează întinderi şi afecţiuni musculo-scheletice?

Lucrul în agricultură poate necesita munci care solicită foarte mult din punct de vedere fizic şi lucrătorii agricoli pot fi expuşi la riscul apariţiei de afecţiuni musculo-scheletice cum sunt durerea de spate, gât şi a membrelor superioare, sindromul de vibraţii mână-braţ şi osteoartrită a şoldurilor şi genunchilor.

Mai multe sarcini agricole pot expune lucrătorii la riscul de apariţie a acestor afecţiuni, incluzând :
 

• manipularea manuală a greutăţilor, care implică ridicare, coborâre, împingere, tragere sau cărat, care se pot întâlni atunci când se mută obiecte ca baloturi de fân sau de paie, sau se manevrează animale mari de fermă,
• adoptarea unor poziţii incomode, statice, cum este poziţia aplecată sau în genunchi la plivitul manual,
• aplicarea unei forţe mari, cum este la săpat cu sapa sau cazmaua,
• lucrul cu braţele întinse deasupra capului, cum este la culesul manual al fructelor,
• mişcări repetate des, cum sunt la utilizarea foarfecilor la înmulţire în pepiniere sau la tăiatul pomilor şi viilor,
• conducerea tractoarelor şi a altor vehicule agricole care expun corpul la vibraţii şi la şocuri când sunt utilizate pe teren neregulat,
• utilizarea ferăstraielor cu lanţ şi a altor echipamente care expun mâinile şi braţele la vibraţii.

Aceste sarcini, când sunt efectuate singure sau în combinaţie, caz în care se pot produce interacţiuni, măresc riscul de apariţie a afecţiunilor musculo-scheletice. Încărcarea cumulativă fizică creşte atunci când, în timpul unei zile de muncă, cresc frecvenţa şi durata sarcinilor menţionate mai sus. De asemenea, munca foarte multă, organizarea proastă a muncii şi stresul pot mări riscul de apariţie a afecţiunilor musculo-scheletice la lucrătorii agricoli.

Pentru informaţii suplimentare vezi:
http://www.cdc.gov/niosh/pdfs/01-111.pdf
http://www.hse.gov.uk/pubns/as23.pdf 

10) Care sunt principalele riscuri chimice pentru lucrătorii din agricultură?

În sectorul agricol se utilizează o mare varietate de substanţe chimice, cum sunt pesticidele şi fertilizatoarele, agenţii dezinfectanţi, antibioticele şi produsele hormonale. Totuşi, cea mai mare cantitate corespunde utilizării pesticidelor (de exemplu, insecticide, fungicide, ierbicide, otrăvuri pentru rozătoare, bactericide, otrăvuri pentru căpuşe, etc.) şi a fertilizatoarelor (substanţe utilizate pentru obţinerea unor recolte mai mari). În funcţie de metoda de aplicare (de exemplu, stropire, împrăştiere, etc.) şi de cantităţile utilizate, sunt posibile căi diferite de expunere (de exemplu, inhalare, ingestie, pătrundere prin piele sau prin ochi). Fiecare tip de expunere şi de substanţă chimică implică riscuri diferite pentru utilizator. De exemplu, ingestia accidentală a substanţelor chimice etichetate greşit, poate provoca otrăvire gravă. Inhalarea materialului stropit poate conduce, de asemenea, la situaţii similare. În cazul inhalării pe termen lung a substanţelor chimice, în special pesticide, se poate ajunge la boli respiratorii grave inclusiv cancer. Contactul substanţelor chimice cu pielea poate fi o altă cale de expunere, în special în climate calde unde lucrătorii pot evita purtarea îmbrăcămintei de protecţie. În aceste cazuri sunt posibile boli de piele, chiar cancer.

Dacă este posibil, substanţele periculoase trebuie să fie înlocuite cu substanţe mai puţin periculoase. Totuşi, este imposibil să se înlocuiască complet toate substanţele chimice din agricultură, trebuie să se aplice măsuri adecvate. Întotdeauna prima precauţie importantă este utilizarea substanţelor chimice în cantităţile şi forma prescrise (de exemplu, soluţie, praf etc.).Înainte de utilizarea unei substanţe chimice trebuie citite etichetele. Depozitarea trebuie făcută conform instrucţiunilor producătorului. Fişele tehnice de securitate (FTS) ale substanţelor chimice trebuie să fie disponibile în limba utilizatorului şi trebuie să se aplice măsurile adecvate. Echipamentul individual de protecţie pentru utilizarea substanţelor chimice, în special pesticide, cuprinde echipament de protecţie respiratorie, ochelari, îmbrăcăminte, mănuşi şi încălţăminte de protecţie. În funcţie de metoda de aplicare trebuie să utilizeze tipurile potrivite de dispozitive de protecţie respiratorie (de exemplu, dispozitive autonome, dispozitive cu filtre de gaz, etc.).

11) Care sunt principalele riscuri biologice în activităţile agricole (de exemplu, ciuperci, riscuri pentru bolile derivate de la animale, boli infecţioase, etc.) ?

În agricultură există surse variate de agenţi biologici şi materiale la care pot fi expuşi fermierii şi lucrătorii.

Agenţii biologici specifici din munca în agricultură sunt bacteriile, ciupercile, insectele, viruşii şi bacteriile transmise de la animare, paraziţii şi căpuşele de oi. Anumite specii de ciuperci produc toxine foarte toxice care se pot găsi în materialele agricole şi în aerul din grajduri şi staule. Endotoxinele, produse de anumite bacterii sunt un risc puternic pentru organele respiratorii.

Materialele naturale sau organice cum sunt plantele şi solul pot prezenta riscuri pentru lucrători. În praful de cereale, care poate cauza boli respiratorii, principala componentă este chiar cereala. Materialele recoltate pentru hrana animalelor pot conţine insecte, actinobacterii şi bacterii, în special când sunt depozitate ude. Materialele de origine animală cum sunt părul, mătreaţa, resturi de piele, de la vaci, porci, păsări şi particulele de praf din făină dau naştere, de asemenea, riscului de boală profesională. Lucrătorii pot fi expuşi la animale infectate şi pot fi infectate de boli zoonotice.

Lucrătorii expuşi riscurilor sunt îngrijitorii de animale, cei care lucrează cu cereale, lucrătorii care recoltează rădăcinoase, cei care lucrează cu ciuperci şi veterinarii, iar sarcinile unde riscurile sunt evidente sunt numeroase: păstoritul, manipularea bălegarului, morăritul, recoltarea cerealelor. 

12) Care sunt cele mai importante riscuri pentru securitate de la maşinile agricole, echipamentul de muncă şi alte mijloace de muncă?  

Multe accidente care au loc în ferme implică 'echipamentul de muncă, adică, maşinile, aparatele, uneltele sau instalaţiile utilizate în muncă.

Atunci când este probabil ca utilizarea echipamentelor de lucru să implice un risc specific pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura că:

• utilizarea echipamentului de muncă este limitată la acele persoane cărora li s-a dat sarcina să l utilizeze (“operatorul”)
• în cazul unor reperaţii, modificări, întreţineri sau service, lucrătorii respectivi sunt desemnaţi în mod specific să efectueze aceste activităţi.
• ia măsuri de evitare a expunerii la pericol a altor persoane: alţi lucrători, vizitatori, copii.

Toţi operatorii şi persoanele desemnate trebuie să fie instruiţi adecvat şi să fie competenţi pentru utilizarea fără risc a echipamentului.

Tipuri de accidente:

Deces sau rănire gravă se pot produce când lucrătorul este lovit, maşina trece peste el sau este prins într un mecanism. Unele accidente se produc deoarece o maşină s-a utilizat la o operaţie pentru care nu este potrivită; altele deoarece sistemele de protecţie mecanice nu au fost furnizate sau au fost scoase. Arborii de transmisie (AT) au fost implicaţi în multe accidente mortale, adesea când maşinile erau utilizate în staţionare, cum sunt ferăstraiele circulare sau pentru manipularea noroiului. Multe răniri în agricultură sunt cauzate de tractoare care se răstoarnă şi de lovituri produse de vehicule. Răniri grave şi mortale sunt obişnuite, iar în incidente sunt implicaţi conducătorii vehiculelor, alţi lucrători, vizitatori şi copii.
 

Evaluarea riscului

Acţiunile preventive trebuie să se concentreze pe toate fazele de utilizare a echipamentelor de muncă; aceasta înseamnă orice activitate care se efectuează cu echipamentul de muncă, cum sunt pornirea sau oprirea acestuia, utilizarea sa, transportul, reparaţia, modificarea, întreţinerea şi service-ul, incluzând în particular, curăţarea.

Legea

Directiva Consiliului 89/655/CEE din 30 noiembrie 1989 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de lucru la locul de muncă  se aplică la toate echipamentele, inclusiv mecanismele, utilizate la muncă. Ea cere angajatorului să furnizeze echipamente adecvate sarcinii, întreţinute corect, având părţile periculoase protejate şi să fie disponibile instruire şi informaţii adecvate. Echipamentele trebuie să fie stabile şi să aibă butoane de oprire, inclusiv pentru oprirea de urgenţă.
http://europa.eu.int/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexapi!prod!CELEXnumdoc&lg=en&numdoc=31989L0655&model=guichett

13) Care sunt riscurile datorate expunerii la zgomot în agricultură?

Expunerea la zgomot puternic poate cauza deteriorarea permanentă a auzului. deteriorarea poate fi pierderea capacităţii de auz, iar persoanele mai pot suferi o senzaţie permanentă de zgomote sau ţiuituri în ureche, numite „tinitus”.

Totuşi, zgomotul mai interacţionează într-un mod foarte complex cu alte organe şi sisteme ale corpului (printre altele, sistemul cardiovascular, sistemul endocrin şi sistemul nervos central) prin activarea sau reprimarea sistemelor nervoase central sau periferic.

De asemenea, zgomotul împiedică auzirea semnalelor acustice de siguranţă şi comunicarea verbală (având drept consecinţă o creştere  a probabilităţii de producere a accidentelor în muncă). El poate conduce la oboseală mentală, reduce eficienţa performanţelor profesionale, cauzează tulburări la învăţare şi afectează somnul şi odihna.

Cauzele zgomotului în agricultură sunt:

• maşinile mobile (de exemplu, tractoare);
• alte echipamente de muncă (de exemplu, ferăstraiele cu lanţ); şi
• vitele (de exemplu, în grajduri)

14) Cum poate instruirea să mărească securitatea şi sănătatea în agricultură?

Furnizarea de informaţii şi instruire privind sănătatea şi securitatea ajută la:

• Asigurarea lucrătorilor că nu vor fi răniţi sau îmbolnăviţi de munca pe care o desfăşoară;
• dezvoltarea unei culturi pozitive privind sănătatea şi securitatea, acolo unde lucrul sigur şi sănătos devine a doua natură pentru toţi;
• găsirea modului în care sănătatea şi securitatea sunt gestionate mai bine;
• îndeplinirea datoriilor legale de protejarea sănătăţii şi securităţii angajaţilor.

Instruirea efectivă:

• va contribui la obţinerea unor lucrători competenţi în sănătate şi securitate;
• poate ajuta la evitarea neplăcerilor pe care le cauzează accidentele şi bolile;
• poate ajuta la evitarea costurilor accidentelor şi bolilor profesionale. Echipamentele, produsele deteriorate, pierderile de producţie şi un personal nemotivat, toate pot avea ca rezultat costuri mărite.

Angajatorul trebuie să asigure ca toţi lucrătorii să primească informaţii şi instruire, suficiente şi adecvate. Aceasta pentru a permite lucrătorilor să muncească efectiv şi eficient, sigur şi fără risc pentru sănătatea lor.

Formarea şi perfecţionarea sunt procese continui, totuşi, sunt foarte importante la:

• recrutarea angajaţilor;
• un transfer sau modificare de sarcini;
• introducerea sau schimbarea unui echipament de muncă;
• introducerea noilor tehnologii.

Instruirea şi informarea sunt foarte importante atunci când există riscuri reziduale care nu pot fi eliminate prin schimbarea metodelor de lucru sau înlocuirea substanţelor periculoase, etc.