Sari la continut | Sari la navigare

Unelte personale
OSHA Network
Locatia curenta: Prima pagina Tematici sectors agriculture Zgomotul în agricultură şi silvicultură

Zgomotul în agricultură şi silvicultură

Analiza tendinţelor din practica fermelor şi dezvoltării maşinilor sugerează că problemele de zgomot sunt încă predominante în situaţiile din agricultură, chiar dacă în ultimii ani a existat o creştere constantă a disponibilităţii materialelor şi echipamentelor pentru controlul zgomotului. Probabil, ezitarea aparentă a sectorului agriculturii de a adopta utilizarea acestor metode de reducere a zgomotului se datorează, cel puţin în parte, costului perceput.

Introducere

“Analiza tendinţelor din practica fermelor şi dezvoltării maşinilor sugerează că problemele de zgomot sunt încă predominante în situaţiile din agricultură, chiar dacă în ultimii ani a existat o creştere constantă a disponibilităţii materialelor şi echipamentelor pentru controlul zgomotului. Probabil, ezitarea aparentă a sectorului agriculturii de a adopta utilizarea acestor metode de reducere a zgomotului se datorează, cel puţin în parte, costului perceput.” 

Numărul de lucrători (auto-angajaţi şi angajaţi) din agricultură şi silvicultură în Uniunea Europeană, care suferă de deteriorare a auzului, este greu de estimat.

Un studiu din 1981 efectuat în Statele Unite ale Americii estima că 10 procente din cei 3,6 milioane de lucrători de fermă din S.U.A. sunt expuşi la niveluri de zgomot medii zilnice care depăşesc 85 decibeli, existând încă o parte suplimentară necunoscută de 11,8 milioane de membri de familie ai fermierilor, de fermieri cu program redus şi lucrători angajaţi care pot fi, de asemenea, expuşi.

Exemple de niveluri de zgomot în agricultură
Maşini agricole
Uscător de cereale în cascadă 93.4 dB(A)
Uscător de cereale cu curgere transversală 93.8 dB(A)
Uscător de recoltă verde 89.8 dB(A)
Concasor cu valţuri pentru prepararea nutreţurilor 92.3 dB(A)
Curăţitor/culegător de hamei 93.9 dB(A)
Zona de preparare a legumelor/Magazia de ambalare 91.6 dB(A)
Combină de recoltat sfecla 91.7 dB(A)
Autovehicul cu şenile 97.5 dB(A)
Suflător/uscător (purtat de om) 89.4 dB(A)
Ferăstrău cu lanţ 103.9 dB(A)
Aparat de jumulit curcani 99.8 dB(A)
Coteţ de curcani 94.4 dB(A)
Maşină de stropit pentru livezi 85-100 dB(A)
Utilizarea tractoarelor
Tractor cu secerătoare cu disc 91.1 dB(A)
Tractor cu presă de balotat cu densitate mare 96.8 dB(A)
Tractor cu tăietor pentru gardul viu 89.6 dB(A)
Tractor cu dispozitiv de stropit pentru livezi 97.9 dB(A)
Tractor cu tocător de paie 90.4 dB(A)
Tractor cu cabină 73-90 dBA
Tractor fără cabină 91-99 dBA
Tractor la admisie completă 105 dBA
Tractor în sarcină maximă 120 dBA
Vehicul de teren 100 dBA

Zgomotul în silvicultură


Sursele de zgomot în silvicultură sunt:
  • Vehicule de teren (ATVs)
  • Maşini de tocat butuci
  • Maşini de dăltuit lemn
  • Maşini de cojit copaci
  • Maşini de săpat gropi

Efectele zgomotului

Expunerea la zgomote puternice, în special pe perioade lungi de timp, poate cauza pierderea de auz indusă de zgomot. 

Zgomotul poate cauza şi alte probleme şi poate interacţiona cu alte pericole de la locul de muncă creând un risc mai mare pentru lucrători.

Zgomotul poate:
  • cauza stres şi alte boli care rezultă din acesta (de exemplu, hipertensiune, depresie)
  • cauza accidente, deoarece îngreunează comunicarea şi maschează semnalele sonore de avertizare
  • interacţiona cu substanţele chimice, distrugând urechea şi cauzând surzenie.

Pierderea de auz indusă de zgomot nu poate fi vindecată, dar poate fi prevenită. Angajatorii au îndatoriri legale de a preveni sau reduce expunerea lucrătorilor la zgomot.

Prevenirea şi reducerea zgomotului în agricultură şi silvicultură

Un studiu comandat de Direcţia de Sănătate şi Securitate (UK) a arătat că este posibilă reducerea expunerii zilnice la zgomot cu 3 până la 16 dB(A), dacă se iau măsuri de reducere a zgomotului la sursă. Totuşi, în anumite situaţii poate fi necesară protecţia individuală a auzului. 

Pentru a reduce expunerea lucrătorilor la zgomot, acesta trebuie să fie controlat în mod activ.

Aceasta se poate face într-un proces în patru etape.
  1. Evaluare: o persoană competentă trebuie să evalueze riscul de zgomot.
  2. Eliminare: se elimină sursele de zgomot de la locul respectiv.
  3. Măsuri: se aplică măsuri de prevenire a expunerii, ultima soluţie fiind protecţia individuală a auzului.
  4. Verificare: verificaţi dacă există modificări ale muncii şi ajustaţi corespunzător evaluarea şi măsurile de control.

Evaluare

Expunerea la zgomot a lucrătorilor trebuie să fie evaluată, acordându se o atenţie deosebită următoarelor:
  • lucrătorii şi expunerea lor, incluzând:
    • nivelul, tipul şi durata expunerii, cuprinzând expunerea la zgomot cu caracter de impuls sau zgomot de impact şi faptul că lucrătorul aparţine unui grup expus la un anumit risc;
    • dacă este posibil, efectele asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, care rezultă din interacţiunile dintre zgomot şi vibraţii şi zgomot şi substanţe ototoxice legate de muncă (substanţe care vă pot ataca urechile);
  • riscul pentru „sănătatea şi securitatea” lucrătorilor deoarece nu pot auzi semnalele de avertizare sau alarmele;
  • prelungirea expunerii la zgomot dincolo de orele de lucru normale, sub responsabilitatea angajatorului;
  • cunoştinţele şi informaţiile tehnice, incluzând:
    • informaţii privind emisia de zgomot, furnizate de producătorii echipamentelor de muncă;
    • existenţa unor echipamente alternative proiectate astfel încât să se reducă emisia de zgomot;
    • informaţii relevante provenite din controalele medicale;
    • disponibilitatea unor antifoane adecvate.

Eliminarea zgomotului

Acolo unde este posibil, trebuie eliminată producerea zgomotului. Acest lucru se poate realiza prin modificarea construcţiei sau a metodei de lucru. Dacă eliminarea nu este posibilă, atunci trebuie să se treacă la măsuri de reducere.

Reducere

Pentru protecţia lucrătorilor împotriva zgomotului prin utilizarea unor măsuri tehnice şi organizatorice, există trei etape:
  1. reducerea zgomotului la sursă;
  2. măsuri colective, inclusiv organizarea muncii;
  3. protecţia individuală a auzului.

Reducerea zgomotului la sursă
  • utilizarea unei maşini cu emisii de zgomot mai scăzute;
  • evitarea zgomotului puternic cu caracter de impact;
  • atenuarea pentru a reduce zgomotul sau izolarea părţilor vibrante;
  • montarea unor atenuatoare;
  • efectuarea întreţinerii preventive: deoarece părţile componente se uzează, nivelurile de zgomot se modifică.

Măsuri colective de reducere
În afară de etapele de mai sus se pot lua măsuri de reducere a expunerii la zgomot a tuturor celor care pot fi expuşi. Măsurile colective cuprind:
  • izolarea proceselor zgomotoase şi restricţionarea accesului la zonele zgomotoase;
  • întreruperea căilor zgomotului aerian prin utilizarea carcaselor şi ecranelor;
  • utilizarea materialelor absorbante pentru reducerea zgomotului reflectat (trebuie avut grijă atunci când maşinile sunt utilizate în clădiri (de exemplu, măcinarea şi amestecarea plantelor în hambare), deoarece clădirile pot intensifica zgomotul);
  • organizarea muncii astfel încât timpul petrecut în zonele zgomotoase să fie limitat (de exemplu, sistemele de alimentare mecanice sau automate pot reduce necesitatea intrării în clădiri, atunci când nivelurile de zgomot sunt maxime.);
  • planificarea efectuării activităţilor zgomotoase atunci când sunt expuşi cât mai puţini lucrători;
  • aplicarea practică a unor programe de lucru care reduc expunerea la zgomot.

Protectori individuali ai auzului
Protectorii individuali ai auzului trebuie să fie utilizaţi numai ca ultimă soluţie. Dacă sunt utilizaţi:
  • protectorii individuali ai auzului trebuie purtaţi şi utilizarea lor este obligatorie;
  • trebuie să fie adecvaţi activităţii, tipului şi nivelului de zgomot şi să fie compatibili cu alte echipamente de protecţie;
  • lucrătorii trebuie să îşi poată alege protectorii individuali potriviţi, astfel încât să-i găsească pe cei mai confortabili;
  • trebuie să se facă instruire privind modul de utilizare, stocare şi întreţinere a protectorilor individuali ai auzului.

Verificare

Evaluarea riscului trebuie să fie făcută des, iar măsurile de reducere trebuie să se ajusteze corespunzător.

Instruire

Instruirea este o parte importantă a reducerii zgomotului. Persoanele care trebuie să fie instruite sunt:
  • cei care efectuează evaluarea zgomotului;
  • managerii, astfel încât să-şi poate respecta îndatoririle privind controlul zgomotului şi ţinerea înregistrărilor;
  • lucrătorii, care trebuie să ştie cum şi de ce se utilizează echipamentele de muncă şi măsurile de reducere pentru reducerea la minimum a expunerii la zgomot.

Instruirea trebuie să fie cât mai specifică posibil. Ei trebuie să ştie cum să reducă la minimum expunerea la zgomot. Trebuie acordată o atenţie deosebită noilor angajaţi.

Supravegherea şi controlul sănătăţii

Lucrătorii au dreptul la o supraveghere adecvată a sănătăţii 2. Acolo unde are loc supravegherea sănătăţii, cum ar fi testarea audiometrică preventivă, este necesar să se ţină înregistrări privind sănătatea individuală şi lucrătorul trebuie să fie informat cu privire la acestea. Cunoştinţele obţinute din procedura de supraveghere trebuie să fie utilizate pentru a reface evaluarea riscului şi măsurile de reducere.

Consultarea lucrătorilor

Adesea, lucrătorii cunosc probleme particulare de zgomot şi soluţiile posibile. Angajaţii şi reprezentanţii lor trebuie să fie consultaţi în procedura de evaluare şi în discuţiile referitoare la modul de aplicare în practică a măsurilor de reducere.

Lucrătorii şi reprezentanţii lor se consultă:
  • când se evaluează riscurile;
  • în ceea ce priveşte alegerea EIP;
  • asupra rezultatelor controlului, inclusiv controlul sănătăţii.
Campanii
Iniţiativa pentru locuri de muncă sănătoase
Campania locuri de muncă sigure şi sănătoase
You need the Adobe Flash Player to view this content. Download it from Adobe
Agenţii