Studii de caz – protejarea lucrătorilor din educaţie

În şcoli şi în alte instituţii de învăţământ există o nevoie fundamentală de un mediu de muncă sănătos şi sigur. Sectorul învăţământ este un sector care angajează din ce în ce mai mult personal şi cuprinde o gamă largă de pericole şi riscuri, de la stresul profesorilor din şcoala elementară la pericolele hi-tech din laboratoarele de cercetări ale universităţilor. Angajatorii şi lucrătorii din sectorul învăţământ au nevoie de indicaţii pentru tratarea pericolelor şi riscurilor şi pentru managementul corect al securităţii şi sănătăţii.

Adresele web ale Agenţiei privind bunele practici în sectorul educaţie furnizează informaţii practice pentru cei care răspund de asigurarea unui mediu de muncă sigur şi sănătos pentru cei care lucrează în sectorul educaţie. Informaţiile prezentate aici se referă nu numai la sănătatea şi securitatea profesorilor, ci şi a personalului ajutător din instituţiile de învăţământ, indiferent dacă lucrează în biroul şcolii, prepară mâncarea în bucătării sau este vorba de personalul de întreţinere.
Mai jos sunt unele studii de caz pe probleme din sectorul învăţământ care au fost prezentate în publicaţiile Agenţiei:

•      Prevenirea riscurilor chimice în laboratoarele şcolare (Belgia)
•      Securitatea studenţilor de la chimie (Belgia)
•      Prevenirea stresului şi epuizării la profesori (Danemarca)
•      Controlul reziduurilor periculoase din laboratoarele universităţilor (Spania)

Prevenirea riscurilor chimice în laboratoarele şcolare (Belgia)

Ministerul Comunităţii de Limbă Franceză a dorit să îmbunătăţească cultura securităţii şi prevenirea riscurilor în laboratoarele de chimie ale şcolilor. A dorit ca profesorii şi personalul laboratorului:

• să poată să aplice practic măsurile de securitate în laboratoarele şcolilor;
• să cunoască şi să poată aplica practic procedurile de securitate;
• să cunoască implicaţiile şi riscurile asociate unor experienţe specifice;
• să poată interveni eficient în cazuri de incendiu sau  accidente.

Un studiu de cercetare şi o investigaţie efectuată separat de Federaţia Companiilor Chimice (Fedichem) în peste 200 de laboratoare şcolare a arătat că măsurile de securitate aplicate în laboratoarele şcolare de chimie erau insuficiente. Studiul a indicat lipsa cunoştinţelor şi informaţiilor privitoare la nivelul riscurilor chimice existente în laboratoare.

După cum recomandă studiile, Ministerul este implicat în dezvoltarea unor instrumente de comunicare adaptabile, variate, pentru realizarea obiectivelor descrise mai sus. Cancelaria Ministerială, inspectorii pentru chimie şi medicul de medicina muncii au colaborat pentru dezvoltarea şi realizarea practică a mai multor instrumente printre care:

• o broşură cu informaţii uşor accesibile despre cerinţele legale, etichetarea, întreţinerea şi inventarul substanţelor chimice şi controlul produselor periculoase;
• un chestionar format dintr-o serie de întrebări tematice care face posibilă stabilirea măsurii în care laboratorul respectă reglementările şi metodele de cea mai bună practică. Toate întrebările sunt însoţite de explicaţii practice şi referinţe legislative;
• sesiuni de instruire şi informare pentru profesori şi laboranţi, privind riscurile chimice din laboratoarele şcolare şi prevenirea acestora, precum şi utilizarea instrumentelor de comunicare, inclusiv a programelor de calculator. Aceste sesiuni de instruire sunt organizate în colaborare cu serviciul responsabil cu elaborarea şi punerea în practică a indicaţiilor pentru cursurile de chimie (Inspectorii pentru Chimie);
• o listă de substanţe interzise;
• o listă de întrebări frecvente;
• programe de calculator pentru imprimarea etichetelor de securitate pentru substanţele chimice utilizate în laboratoarele şcolare;
• indicaţii pentru laboratoarele şcolare care cuprindeau elevii, comportarea acestora, utilizarea sigură a echipamentelor, igiena şi sănătatea şi manipularea substanţelor chimice ;
• lecţii speciale pentru introducerea conceptelor de securitate şi măsuri de prevenire atât pentru profesori cât şi pentru elevi;
• o circulară cu informaţii trimisă tuturor şcolilor secundare care cuprinde:
• principii de prevenire a riscurilor chimice;
• instrumentele de comunicare şi obiectivele lor;
• rolurile şi responsabilităţile (civile şi penale) ale managementului, profesorilor şi laboranţilor;
• responsabilităţile consilierului în probleme de prevenire.

Instrumentele au fost primite pozitiv, iar şcolile sunt acum într-o poziţie mai bună de înţelegere a riscurilor implicate, de efectuare a propriilor evaluări ale riscurilor, luare a măsurilor necesare şi creare a infrastructurii pentru manipularea sigură a materialelor chimice periculoase.

Mai multe informaţii se găsesc în Raportul Agenţiei nr.106 - Prevenirea practică a riscurilor datorate substanţelor periculoase la locul de muncă

Securitatea studenţilor de la chimie (Belgia)

Studenţii de la chimie trebuie să asiste la lucrări practice şi să efectueze experimente. În cadrul acestora, studenţii se pot confrunta cu o gamă largă de pericole şi riscuri. La efectuarea experimentelor, studenţii trebuie să cunoască pericolele şi riscurile legate de utilizarea unor produse şi echipamente periculoase, dar în acelaşi timp capătă cunoştinţe de securitate care le vor folosi în carierele viitoare.

Serviciile de prevenire locale, externe, au elaborat un concept pentru efectuarea evaluării riscurilor. Aceasta s-a făcut împreună cu serviciul de mediu, cu serviciul de medicina muncii şi cu  studenţii şi angajaţii care lucrează în laboratoare. Odată ce a fost elaborat conceptul, a fost convertit în formă practică. Forma poate fi utilizată atât în laboratoarele de cercetare cât şi la orele practice de chimie şi urmează ierarhia pentru măsurile de prevenire.

Forma este utilizată pentru a înregistra:

• experimentul, substanţele chimice şi echipamentele utilizate;
• personalul şi studenţii expuşi;
• riscurile asociate produselor şi echipamentelor utilizate;
• mijloacele de eliminare a pericolelor la sursă. În primul rând trebuie considerată înlocuirea produselor foarte periculoase cu cele mai puţin periculoase. Dacă nu este posibil, utilizarea substanţelor trebuie redusă la minimum prin reducerea cât mai mult posibil a cantităţii;
• măsuri de prevenire şi control necesare. Expunerea trebuie limitată prin utilizarea echipamentelor de protecţie colective şi, dacă nu este suficient, a celor individuale;
• supravegherea studenţilor;
• eliminarea reziduurilor;
• măsuri de prevedere luate în caz de accidente, urgenţă şi primul ajutor.

    
Pentru anumite substanţe chimice periculoase, trebuie să se demonstreze că utilizarea lor este esenţială şi că nu pot fi înlocuite. Departamentul securitate trebuie să aprobe utilizarea lor. De asemenea, coordonează cererile de utilizare a substanţelor chimice care necesită aprobare specială.

În plus, a fost înfiinţat un grup de lucru „Securitate şi Didactică”. În afară de serviciul de prevenire, au mai fost reprezentate serviciul de medicina muncii şi serviciul de mediu, membrii a diferitelor facultăţi interesate în care se utilizează produsele periculoase.  Aceşti reprezentanţi erau în majoritate persoanele care supravegheau lucrările practice.

Grupul de lucru a formulat regulile de bază pentru activitatea practică în chimie, care conţineau principiul de efectuare în primul rând a evaluării riscurilor. Apoi regulile au fost propuse comitetului de prevenire şi protecţie în muncă. În urma acordului, regulile de bază au fost distribuite ca instrucţiuni de lucru sub diferite forme:

• publicare ca adresă web;
• discutarea lor în timpul instruirii supraveghetorilor lucrărilor practice. Instruirea pentru supraveghetorii începători în probleme de securitate, sănătate profesională şi mediu se organizează anual de către serviciul de prevenire. S a organizat un curs de instruire pentru personalul prezent la activităţile practice;
• includerea în manualul de lucrări practice în chimie;
• includerea în pachetul de informaţii pentru studenţi. Acest pachet tratează securitatea, sănătatea şi mediul în laborator şi la lucrările practice în laboratoarele de chimie. Pachetul este dat studenţilor din primul an la chimie sub forma unui CD-ROM. Ceilalţi studenţi pot consulta informaţiile pe internet.

Ca urmare a acestor activităţi, studenţii şi-au îmbunătăţit cunoştinţele referitoare la riscuri şi măsuri de prevenire, iar ierarhia prevenirii este respectată mai bine. În mai multe experienţe produsele foarte periculoase au fost înlocuite cu variante mai puţin periculoase. Se acordă o atenţie mai mare utilizării hotelor de gaze şi a echipamentului de protecţie individuală cum sunt halatele, ochelarii şi mănuşile de laborator.

Includerea studenţilor în prevenirea riscurilor nu numai a îmbunătăţit prevenirea riscurilor în instituţiile academice. Ea furnizează studenţilor bazele securităţii pe care le vor utiliza în viitoarele ocupaţii.

Mai multe informaţii se găsesc în Raportul Agenţiei nr.106 – Prevenirea practică a riscurilor datorate substanţelor periculoase la locul de muncă

Prevenirea stresului şi epuizării profesorilor (Danemarca)

Predarea la copiii cu probleme sociale şi emoţionale serioase într-un centru de educaţie şi tratament este dificilă. Copiii pot fi agresivi şi violenţi, ceea ce produce solicitări mari şi tensiuni emoţionale asupra profesorilor. Acestea pot avea ca rezultat stres, anxietate, oboseală, depresie şi epuizare. Educaţia copiilor cu nevoi speciale este un sector prioritar pentru luarea de măsuri împotriva riscurilor psihsociale. Estre un exemplu de situaţie în care riscul de violenţă poate fi eliminat complet, astfel că necesitatea unui management bun este foarte mare.

Măsurile de prevenire a acestora cuprind:

• Profesorii trebuie să primească instruire şi dezvoltare sistematică, continuă în privinţa modului în care se controlează riscul.
• Tot personalul şi directorii au un plan de dezvoltare anual.
• Instruirea începe cu instalarea personalului nou. Ei sunt instruiţi în privinţa metodelor de comunicare şi învaţă cum să identifice zonele în care să se perfecţioneze ei înşişi şi pe alţii prin prezentarea unor reacţii constructive la instruire. Se creează ocazii pentru aceste reacţii şi personalul superior răsunde de asta. Această „reflexie” cu colegii continuă în toate etapele de dezvoltare.
• Noul personal este prezentat şi reprezentantului cu securitatea, psihologului, consilierului şi directorului. Directorul asigură ca aceste întâlniri să aibă loc.
• Pentru a învăţa cum să elaboreze răspunsuri pentru a ajuta la prevenirea problemelor cu copii se utilizează ca metodă teatrul. Se utilizează actori profesionişti şi profesori de teatru.
• Se creează un mediu deschis şi respectuos, astfel încât colegii să-şi poată exprima opiniile, iar alţii să poată să analizeze pozitiv aceste opinii.
• În urma unei confruntări fizice, există discuţii cu colegii şi conducerea.
• Dacă există un atac fizic asupra personalului, cineva va fi trimis întotdeauna după director sau adjunctul acestuia. De asemenea, membrii personalului au opţiunea de a merge la un psiholog specializat în crize.

Ca urmare a acestei realizări practice:

• A avut loc o reducere a numărului de confruntări fizice între copii şi personal;
• S-au redus absenţele personalului;
• Profesorii sunt mai puţin frustraţi şi mai satisfăcuţi;
• Copiii sunt mai fericiţi şi mai puţin agresivi.

      
Mai multe informaţii se găsesc în Raportul nr.104 – Prevenirea practică a riscurilor psihosociale şi stresului la locul de muncă

Controlul reziduurilor periculoase din laboratoarele universităţilor (Spania)

Laboratoarele universităţilor manipulează un mare număr de substanţe şi diferitele operaţii efectuate cu acestea generează reziduuri care adesea sunt periculoase pentru sănătatea umană şi pentru mediu. Importanţa existenţei unor proceduri sistematice pentru controlul reziduurilor din laboratoarele universităţilor şi a altor instituţii de educaţie şi învăţământ nu este întotdeauna apreciată pe deplin.

Deşi volumul substanţelor periculoase utilizate este de obicei mult mai mic decât în sectorul industrial, situaţia este complicată datorită unor aspecte importante.

• Varietatea: riscurile pot avea cauze şi consecinţe foarte diferite în funcţie de instalaţiile existente şi de operaţiile efectuate în ele. Condiţiile se pot schimba frecvent, pentru proiecte diferite fiind efectuate experienţe diferite;
• Intensitatea: este un lucru obişnuit să se lucreze cu produse cu toxicitate foarte mare şi se poate produce expunere foarte intensă pe termen scurt;
• Mulţimea riscurilor: de obicei există un mare număr de produse chimice şi agenţi biologici cu caracteristici foarte diverse;
• Gradul de experienţă şi îndemânare: deşi tehnicienii din laborator au calificări profesionale foarte ridicate, este frecventă prezenţa studenţilor lipsiţi de experienţă care primesc instruire practică în activităţile specifice de laborator.

De asemenea, universitatea a fost preocupată de faptul că reziduurile nu erau corect gestionate şi că nu respectau cerinţele legale. Principalele riscuri identificate se refereau la:

• Manipulare şi transfer: manipularea incorectă a reziduurilor conduce la riscuri diferite în funcţie de caracteristicile sale. De exemplu, riscurile cu reziduurile de substanţe chimice au fost scurgere, stropire, contact cu pielea, inhalare sau ingerare. Acestea au consecinţe diferite asupra sănătăţii, mergând de la efecte imediate (deteriorarea pielii, iritare etc.) până la vătămări grave pe termen lung (efecte cancerigene, mutagene, teratogene etc.). Agenţii biologici din laboratoare unde se manipulează microorganisme sau animale infectate pot duce la riscuri de infecţie. Manipularea incorectă a reziduurilor fizice (de exemplu, sticlă, reziduuri care pot emite radiaţii ionizante) poate cauza vătămări cu diferite gravităţi dacă nu sunt corect depozitate şi tratate;
• Ambalare: containere nepotrivite duc la riscuri mărite de scurgere şi contact. Ignorarea faptului că reziduurile nu trebuie să fie amestecate într-un singur container poate da naştere la reacţii chimice cu consecinţe potenţial periculoase;
• Etichetare: etichetarea insuficientă sau nepotrivită înseamnă că nu există avertizare în privinţa riscurilor specifice ale unui produs sau reziduu sau nu se arată dacă au fost luate precauţii. Eticheta este prima sursă de informaţii pentru protecţie;
• Depozitare: cea mai frecventă problemă în laboratoarele universităţilor este depozitarea substanţelor incompatibile una lângă alta. Aceasta poate cauza accidente de diferite tipuri, precum şi un risc mărit de scurgere;
• Instruire: lipsa de instruire şi de informare a utilizatorilor măreşte şi mai mult riscul atât pentru sănătatea acestora cât şi pentru mediu.

Pentru abordarea gamei largi de probleme identificate, s-a stabilit un „sistem integrat de control şi eliminare a reziduurilor periculoase” pentru controlul, tratarea şi înlăturarea reziduurilor laboratoarelor. Etapele cuprinse în acest sistem integrat au fost următoarele:

• Studiul iniţial pentru aflarea producătorilor, tipurilor şi cantităţilor aproximative de reziduuri periculoase produse în diferite zone;
• Includerea Universităţii în Registrul oficial ca mic producător de reziduuri periculoase (producţia a mai puţin de 10 000 tone conform Actului Reziduurilor 10/98);
• Stabilirea contactului cu managerul autorizat al reziduurilor periculoase;
• Pregătirea unor depozite temporare în diferite centre de producţie;
• Contactul cu un furnizor de containere aprobate, de polietilenă cu densitate mare, rezistente la majoritatea produselor chimice;
• Proiectarea şi realizarea practică a paginii web SEPA ca punct de diseminare în universitate a informaţiilor privind acest subiect;
• Elaborarea unei proceduri scrise pentru controlul şi înlăturarea reziduurilor periculoase, incluzând toate formularele relevante care trebuie descărcate şi completate;
• Comunicarea creării acestui serviciu către toţi producătorii de reziduuri periculoase de laborator din universitate prin vizite şi prin pagina web SEPA;
• Iniţierea înlăturării săptămânale a reziduurilor periculoase.

Reziduurile colectate din diferite laboratoare se duc la un depozit pentru stocare temporară. Acolo, sunt clasificate conform proprietăţilor şi incompatibilităţilor lor şi rămân o perioadă de maximum şase luni până când sunt colectate de managerul de reziduuri autorizat. Se completează toată documentaţia necesară de control (de exemplu, documentul de acceptare, notificarea anterioară transferului şi controlului, precum şi documentul de monitorizare), astfel încât în fiecare an, să poate fi prezentată Comitetului de Mediu declaraţia anuală.

În urma introducerii acestui sistem, în campusul universitar Rabanales s-a construit o clădire nouă pentru depozitare temporară. Înainte de proiectarea clădirii s-a efectuat o evaluare a riscurilor pentru a identifica orie pericol potenţial din depozit. Această evaluare a ţinut seama de tipurile de sarcini şi de operaţii care se vor face, cu estimarea nivelului, probabilităţii şi gravităţii riscurilor asociate. Aşa cum se arată mai sus, una din sursele importante de risc era diversitatea materialelor periculoase care se depozitează. Prin urmare, depozitul a fost proiectat cu şase module separate pentru a conţine grupuri de reziduuri compatibile: solide, lichide, soluţii, uleiuri şi biosanitare, şi inflamabile.

Fiecare modul are o cutie colectoare etanşă pentru colectarea reziduurilor în caz de scurgere. Clădirea are ventilaţie naturală şi forţată cu ajutorul a două dispozitive de extragere a aerului. Modulul pentru substanţe inflamabile este separat de restul şi are măsuri de securitate specifice, cum sunt instalaţie electrică ignifugă, pardoseala acoperită cu răşini potrivite materialelor depozitate, detector separat de fum şi propriul sistem de extracţie localizat care este activat în eventualitatea detectării de gaze în aer.

Depozitul a mai fost echipat cu dispozitive de siguranţă şi de urgenţă: duş de securitate, spălător pentru ochi, neutralizatori, trusă de prim ajutor, stingător cu CO2 pentru incendii în instalaţia electrică şi stingător cu pudră ABC universală pentru incendiile cauzate de produsele depozitate. Lucrătorii depozitului au primit echipamente individuale de protecţie necesare pentru sarcinile pe care le efectuează şi pentru cazuri de urgenţă. De asemenea, depozitul are toate semnele de securitate necesare.

În sfârşit, iniţiativele de mai sus au fost combinate cu instruirea laboranţilor. Aceasta cuprinde atât module de prevenire a riscurilor generale, cât şi altele specifice pentru unii membrii ai personalului (laborator de biologie, laborator de chimie, protecţie radiologică etc.).

Ca urmare a acestei intervenţii, numărul de unităţi ale universităţii din schema de înlăturare a reziduurilor s-a mărit de mai mult de două ori între 2001 şi 2003. Pe lângă realizarea îmbunătăţirilor securităţii în muncă şi a mediului, schema a avut un impact pozitiv asupra cunoştinţelor despre mediu şi educaţiei în universitate.

Mai multe informaţii se găsesc în Raportul Agenţiei nr.106 – Prevenirea practică a riscurilor datorate substanţelor periculoase la locul de muncă