Sfaturi pentru angajatori

Directiva-cadru 89/391/CEE care a fost preluată în legislaţia naţională prin Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, prevede obligaţia angajatorilor de a gestiona stresul profesional. Această directivă şi legislaţia naţională încadrează în mod clar stresul în muncă în sfera juridică a sănătăţii şi securităţii la locul de muncă. Acestea prevăd în mod cert ca stresul să fie abordat în acelaşi mod sistematic şi logic ca şi alte probleme de securitate şi sănătate, prin aplicarea modelului de gestionare a riscurilor, cu un accent deosebit pe măsurile preventive.

„Acordul cadru privind stresul la locul de muncă” şi „Acordul cadru privind hărţuirea şi violenţa la locul de muncă” oferă, de asemenea, îndrumări pentru angajatorii din UE în abordarea stresului la locul de muncă.

Stresul la locul de muncă poate fi prevenit, iar măsurile pentru reducerea acestuia pot fi foarte eficiente din punct de vedere al costurilor. Fiecare loc de muncă este diferit, iar practicile de lucru şi soluţiile la probleme trebuie să fie adaptate la situaţii specifice prin realizarea unei evaluări a riscurilor. Cu toate acestea, riscurile psihosociale sunt rareori unice, iar soluţii similare pot fi adoptate în diferite sectoare şi întreprinderi de diferite mărimi. Există exemple de bune practici care pot fi folosite pentru abordarea stresului la locul de muncă.

Evaluarea riscurilor de stres presupune aceleaşi principii de bază şi procese ca şi pentru alte riscuri de la locul de muncă – identificarea pericolelor, luarea deciziilor în privinţa măsurilor care trebuie adoptate, comunicarea rezultatelor evaluării şi reluarea acesteia la intervale corespunzătoare. Pentru reuşită, este esenţială includerea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora în proces.

Printre factorii care trebuie identificaţi în legătură cu stresul, se numără:

• volumul de lucru excesiv sau expunerea la pericole fizice;
• controlul pe care îl deţin lucrătorii în modul de realizare a muncii lor;
• dacă lucrătorii îşi înţeleg atribuţiile;
• relaţiile de muncă – cunoaşterea acelor relaţii care pot genera probleme de hărţuire şi violenţă,
• sprijinul care există din partea colegilor şi a directorilor, şi
• instruirea de care au nevoie lucrătorii pentru a-şi îndeplini sarcinile.

„Gestionarea stresului” s-a concentrat în trecut mai degrabă asupra indivizilor decât a organizaţiilor. Însă cheia pentru prevenirea stresului la locul de muncă şi a riscurilor psihosociale se află în cadrul organizaţiei şi în organizarea muncii. Este mai bine să se prevină consecinţele generate de stresul la locul de muncă, decât să se reacţioneze la acestea atunci când sunt produse.

Printre măsurile eficiente de prevenire a stresului la locul de muncă, se numără:

• acordarea unui timp suficient lucrătorilor pentru realizarea sarcinilor;
• furnizarea unei fişe a postului clare; definirea clară a atribuţiilor şi a responsabilităţilor,
• recompensarea lucrătorilor pentru realizările lor;
• asigurarea posibilităţii ca lucrătorii să depună reclamaţii care să fie apoi tratate cu seriozitate;
• posibilitatea ca lucrătorii să deţină controlul asupra muncii lor;
• reducerea riscurilor fizice;
• posibilitatea ca lucrătorii să ia parte la deciziile care îi afectează;
• adaptarea volumului de muncă la capacitatea şi resursele fiecărui lucrător;
• conceperea sarcinilor astfel încât să fie stimulatoare;
• oferirea de oportunităţi pentru interacţiuni sociale, şi
• evitarea ambiguităţii în ceea ce priveşte securitatea locului de muncă şi dezvoltarea carierei.