Violenţa la locul de muncă
Violenţa fizică reprezintă unul dintre cele mai mari pericole la locul de muncă. Aceasta se referă la insulte, ameninţări sau agresiune fizică. În 2005, 4% dintre lucrători au reclamat că au fost victime ale violenţei fizice efective din partea publicului în ultimele douăsprezece luni.
Violenţa fizică reprezintă unul dintre cele mai mari pericole la locul de muncă. Aceasta se referă la insulte, ameninţări sau agresiune fizică. În 2005, 4% dintre lucrători au reclamat că au fost victime ale violenţei fizice efective din partea publicului în ultimele douăsprezece luni.
În general, conceptul de violenţă la locul de muncă înglobează insulte, ameninţări, agresiuni fizice sau psihologice, exercitate de către persoane din afara sau din interiorul întreprinderii, asupra unei persoane din interiorul întreprinderii, care constituie un pericol pentru sănătatea, securitatea şi starea de bine a acestei persoane. Violenţa poate avea şi conotaţii rasiale sau sexuale.
Actele de agresiune sau violenţă se pot manifesta sub formă de:
Violenţa poate proveni din interiorul sau exteriorul unei organizaţii. Actele specifice de violenţă nu pot fi previzibile, însă situaţiile probabile în care se produce violenţa pot fi previzibile. Actele de violenţă specifice pot fi imprevizibile, dar situaţiile favorizante pot fi prevăzute.
Factorii de risc cei mai des întâlniţi sunt următorii:
Consecinţele violenţei pot varia de la pierderea motivaţiei şi a consideraţiei faţă de propria activitate până la stres (chiar şi pentru victimele indirecte, cum sunt martorii unui act sau incident violent) şi afectarea integrităţii fizice sau psihice. Pot apărea simptome posttraumatice, cum ar fi frica, fobiile, tulburările de somn. În cazurile extreme se poate instala tulburarea de stres posttraumatic.
Vulnerabilitatea persoanelor depinde, în general, atât de contextul în care se manifestă violenţa, cât şi de caracteristicile personale ale victimelor. În cazul violenţelor fizice, consecinţele sunt mai uşor de stabilit. Este mai dificil însă să se prevadă cum va reacţiona o potenţială victimă la actele repetate de violenţă psihologică .
Violenţa are, de asemenea, impact şi asupra întreprinderii întrrucât persoanele care lucrează într-un mediu plin de teamă şi resentimente nu-şi pot desfăşura activitatea în mod eficient.
Consecinţele incidentelor violente, care cuprind rănirea, tulburări post-traumatice pe bază de stres, absenţa din motive medicale şi proasta realizare a sarcinilor, pot fi foarte grave, atât pentru indivizi cât şi pentru organizaţii.
Consecinţele negative asupra asupra organizaţiilor se manifestă prin creşterea absenteismului, scăderea motivaţiei, reducerea productivităţii, deteriorarea relaţiilor de muncă şi dificultăţi în recrutarea personalului.
Organizaţiile nu pot aştepta producerea unui atac fizic pentru a lua măsuri. Intervenţiile eficiente trebuie să se adapteze împrejurărilor specifice ale unei organizaţii şi să se bazeze pe evaluări detaliate ale riscurilor.
Metodele bazate pe prevenirea violenţei de la început sunt mai sigure decât măsurile izolate, luate la nivel individual odată cu producerea incidentului. Măsurile eficiente pot include dotarea corespunzătoare cu sisteme de iluminat şi echipamente de supraveghere, realizarea de schimbări în organizarea muncii şi proiectarea postului de lucru, pentru a evita ca angajaţii să lucreze singuri, instruirea în gestionarea situaţiilor dificile cu clienţii şi recunoaşterea indicatoarelor de avertizare.
De asemenea, este importantă existenţa unor proceduri care să fie urmate în cazul oricărui incident violent, inclusiv acordarea de sprijin psihologic victimei.
În general, conceptul de violenţă la locul de muncă înglobează insulte, ameninţări, agresiuni fizice sau psihologice, exercitate de către persoane din afara sau din interiorul întreprinderii, asupra unei persoane din interiorul întreprinderii, care constituie un pericol pentru sănătatea, securitatea şi starea de bine a acestei persoane. Violenţa poate avea şi conotaţii rasiale sau sexuale.
Actele de agresiune sau violenţă se pot manifesta sub formă de:
- comportament a-civic – lipsa de respect faţă de ceilalţi;
- agresiune fizică sau verbală – intenţia de a vătăma sau ofensa;
- atac - intenţia de a face rău unei alte persoane.
Violenţa poate proveni din interiorul sau exteriorul unei organizaţii. Actele specifice de violenţă nu pot fi previzibile, însă situaţiile probabile în care se produce violenţa pot fi previzibile. Actele de violenţă specifice pot fi imprevizibile, dar situaţiile favorizante pot fi prevăzute.
Factorii de risc cei mai des întâlniţi sunt următorii:
- Deşfăşurarea de activităţi cu bani lichizi şi obiecte de valoare;
- Munca în condiţii de izolare;
- Exercitarea unei funcţii de inspecţie, control sau „autoritate”, în general;
- Contactul direct cu clienţii – persoane cu diverse solicitări, de exemplu împrumut de la o bancă, sau ,în sectorul sănătate publică, pacienţi cunoscuţi ca având un trecut violent sau care suferă de boli în care pot să apară manifestări de violenţă, persoane aflate sub influenţa drogurilor ori a alcoolului;
- Deficienţele de organizare a întreprinderii pot conduce la creşterea agresivităţii clienţilor. Exemple: erori de facturare, produse care nu corespund caracteristicilor din reclamă, stocuri insuficiente de produse , personal insuficient.
Consecinţele violenţei pot varia de la pierderea motivaţiei şi a consideraţiei faţă de propria activitate până la stres (chiar şi pentru victimele indirecte, cum sunt martorii unui act sau incident violent) şi afectarea integrităţii fizice sau psihice. Pot apărea simptome posttraumatice, cum ar fi frica, fobiile, tulburările de somn. În cazurile extreme se poate instala tulburarea de stres posttraumatic.
Vulnerabilitatea persoanelor depinde, în general, atât de contextul în care se manifestă violenţa, cât şi de caracteristicile personale ale victimelor. În cazul violenţelor fizice, consecinţele sunt mai uşor de stabilit. Este mai dificil însă să se prevadă cum va reacţiona o potenţială victimă la actele repetate de violenţă psihologică .
Violenţa are, de asemenea, impact şi asupra întreprinderii întrrucât persoanele care lucrează într-un mediu plin de teamă şi resentimente nu-şi pot desfăşura activitatea în mod eficient.
Consecinţele incidentelor violente, care cuprind rănirea, tulburări post-traumatice pe bază de stres, absenţa din motive medicale şi proasta realizare a sarcinilor, pot fi foarte grave, atât pentru indivizi cât şi pentru organizaţii.
Consecinţele negative asupra asupra organizaţiilor se manifestă prin creşterea absenteismului, scăderea motivaţiei, reducerea productivităţii, deteriorarea relaţiilor de muncă şi dificultăţi în recrutarea personalului.
Organizaţiile nu pot aştepta producerea unui atac fizic pentru a lua măsuri. Intervenţiile eficiente trebuie să se adapteze împrejurărilor specifice ale unei organizaţii şi să se bazeze pe evaluări detaliate ale riscurilor.
Metodele bazate pe prevenirea violenţei de la început sunt mai sigure decât măsurile izolate, luate la nivel individual odată cu producerea incidentului. Măsurile eficiente pot include dotarea corespunzătoare cu sisteme de iluminat şi echipamente de supraveghere, realizarea de schimbări în organizarea muncii şi proiectarea postului de lucru, pentru a evita ca angajaţii să lucreze singuri, instruirea în gestionarea situaţiilor dificile cu clienţii şi recunoaşterea indicatoarelor de avertizare.
De asemenea, este importantă existenţa unor proceduri care să fie urmate în cazul oricărui incident violent, inclusiv acordarea de sprijin psihologic victimei.
